Poezie
păcala făgețelului (XX+2)
r.a.t.a.
2 min lectură·
Mediu
motto: "pîinea noastră cea spre ființa..." (Evanghelia după Matei)
șterg
masa
pun masa
firimituri de pâine uscată
rămân mereu într-un colț de fereastră
vin păsări mari albe îmi ciugulesc din palmă
BÃ
să nu uitați de r.a.t.ă.
zicea biata mama
iar noi știam că e ziua aceea
luam cărucioru'
sania
(după caz) și pe fratimiu și dam fuga
pâine
în sat
la păcala făgețelului
mâncau oamenii numai de sărbători
și eu
am prins câteva
începeau de la săvinești onești brașov
chiscani sau ploiești
pe unde tata construia de zor socialismu’
și se terminau undeva dincoace
pe valea vezii
la deal
vară
sau iarnă
lângă magazinu' lu' nea mărin găzaru'
pe toloacă
femei copii și bătrâni
așteptam cu toții
grămadă
pentru noi
orele treceau repede sugrumate de joacă
când limba mică pe cer arăta ceasu' acela roșu
mare
rotund
coborând alene peste sat
spre apus
în picioare
V E N E A...
r.a.t.a.
cu sacii călare
deasupra
urca greu printre păduri și dealuri
mugind îndelung
ca o vacă spre casă vițelu' seara cu ugerul plin
curând pe uliță râuri întregi de neamuri
doamne
de la cuceanca la bădărău
de la hârsu la noroia peste vale
dincolo de troiță
nici o pâine din lume oricât de albă
nu aduna la un loc atâtea guri
mică
rotundă
neagră și tare dulce
în saci de cânepă cu etichetă albă
scrisă în grabă cu un creion chimic pe burtă
cobora de Paști și de Crăciun direct la noi în stație!
054.838
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petruț Pârvescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 245
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 61
- Actualizat
Cum sa citezi
Petruț Pârvescu. “păcala făgețelului (XX+2).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrut-parvescu/poezie/13961567/pacala-fagetelului-xx2Comentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ASEpic, cum sunt mai toate poemele tale,Petruț,
poemul acesta reușește să \"detoneze\"
în cetitor stări lirice și emoții deosebite,
crescânde de la vers la vers...
Cât privește bunătatea pâinii acelor ani,
ce să spun? Îmi amintesc și eu de pâinea aceea,
cam cum îmi amintesc de prima jucărie - o motocicletă de lemn -,
ori de primul sărut, primit de la o tătărușcă,
în inima Dobrogei, unde părinții mei aveau domiciliu forțat...
Pâinea acelor ani, Prietene, așa cum bine spui
era coborâtoare direct din \"Tatăl nostru\"...
poemul acesta reușește să \"detoneze\"
în cetitor stări lirice și emoții deosebite,
crescânde de la vers la vers...
Cât privește bunătatea pâinii acelor ani,
ce să spun? Îmi amintesc și eu de pâinea aceea,
cam cum îmi amintesc de prima jucărie - o motocicletă de lemn -,
ori de primul sărut, primit de la o tătărușcă,
în inima Dobrogei, unde părinții mei aveau domiciliu forțat...
Pâinea acelor ani, Prietene, așa cum bine spui
era coborâtoare direct din \"Tatăl nostru\"...
0
PP***
va multumesc, dragi prieteni!
vorba poetului..., ce minune ca sunteti, ce intamplare ca sunt!
va multumesc, dragi prieteni!
vorba poetului..., ce minune ca sunteti, ce intamplare ca sunt!
0
AGaceasta poezie (prin ironia sa) poate sa creeze cu ușurință un Moromete al secolului 21. dar cel mai mult am remarcat naturalețea curgerii versurilor.
ne mai auyim,
Gabi
ne mai auyim,
Gabi
0
AMcum am putea uita de
RATA
nu, avem toti, suntem solidari...
ati reusit , maestre, ce noua nu ne-a reusit....sa ne gasiti un numitor comun.
RATA
RATA
nu, avem toti, suntem solidari...
ati reusit , maestre, ce noua nu ne-a reusit....sa ne gasiti un numitor comun.
RATA
0
Felicitări!
\"doamne
nici o pâine din lume
oricât de albă nu aduna grămadă atâtea guri
mică
rotundă
neagră și dulce
în saci de cânepă cu etichetă albă
scrisă în grabă cu un creion chimic
cobora o dată pe lună la noi în stație!\"
Finalul este plin de forță. Amărăciune amestecată cu nostalgie.