Petru Teodor

Am citit de mai multe ori textul. Mai degraba indemn, decat poezie, ramane pretentios si desirat. Redundanta, exces la tot pasul. Totusi frumos exista pe ici, pe colo, ca niste sloiuri de gheata in praf. O fi placut in clubul vostru de vrajitoare, dar nici un club nu se compara cu o poezie buna. Mai carteziana cred ca ar fi fost mai buna...

Titlul insa nu prea se potriveste!
Incearca ceva mai simplu... nu stiu, cauta in MDE/DEX radacina greceasca a cuvantului separare si apoi combino cu \"intimo-\".
Una peste alta, Xanax si la mai mare!
Glumeam, scrii foarte bine!

...comentariul asta il fac ca sa te tin mai bine minte! Apropo, ai ascultat-o cumva pe Ada Milea? Drept sa spun, dintre toate ale tale, imi placu\' mai mult Xanax. Poezia - ma refer! Frumoasa aceasta mutatie continua dintr-o idee in alta, te aduce in intimitate unei sciziuni! Revin asupra ideii. Mi-au placut teribil inceputul si sfarsitul din aceasta poezie (finalul este spectaculos).
Acum comentariu adecvat pe text:
- inceputul, timp prezent, despartire de o faptura interioara sau de o entitate interioara asemeni unei iubiri (sau iubit, daca vreti neaparat sa personalizati), despartire care se face prin consum al senzatiilor (rana insipida, ganduri metamorfozate in senzatii, si ele disecate, depersonalizate in simbolul unui circar, ce nu-si apartine, ci apartine publicului);
- mijlocul, tensiunea critica care apare odata cu entitatea... feminina (Eva?); sa devenim seriosi; \"de parul drept al altei femei\" \"sabii\"; sabii - simbol al puterii, semn al tariei si al nobletii, aici simbol al despartirii de sine, asemeni unei despicari prin lupta (sabiile echivaleaza cu cuvintele unei discutii - vezi semnificatia termenului discutie ca armonie intre doua parti); \"altei femei\" - proiectie exterioara a femininului (feminin ce semnifica sensibilitate, fertilitate, interior etc.) - \"merge pe strada\" - timp prezent, arata clar ca este vorba despre o esenta, o continuitate feminina; si de aicea interpretarea poate deveni dubla; o sa merg catre una din directii - femininul proiectat in exterior, acea alta femeie este pielea, aparenta, superficialitatea, fericirea carnoasa care lipea de ziduri toate senzatiile si depersonaliza frumusetea interioara - paradoxal aici femininul devine exterior, asemeni unei gelozii neputincioase adresate ei - superficiala, fatarnica - de catre un alt eu feminin (simbolic feminin, atentie!), interior, fragil, nesigur.
Sau poate acelasi eu feminin, care se pierde pe sine (a se citi partea sa intima, sufletul) intr-o iubire care devine a aparentului, a exteriorului, a limitei, perenului (a carnii) - oricat de implinita (\"fericirea devenise mare\"), ramanand o iubire lipsita de miez. Pentru ca frumusetea si-asa atat de fragila a iubirii, se pierde in naclairea ei in materie.
- cam asta ar fi pe scurt; mai sunt si alte sensuri, poate am sa revin;
- o, dar finalul este fantastic! - \"ea ar fi putut face cruci dar\" - nici nu stii ce sa crezi - este ea, interioara, care ar fi putut..., dar nu mai crede deja in cruci, in fata unei atat de biruitoare, coplesitoare forte a mundanului / ea, esenta ce-si pierde credinta; ori este vorba despre ea superficiala ..., care nu consuma gesturi inutile, pentru ca le cunoaste lipsa de sens material sau, poate, pentru ca nu le intelege pur si simplu (eu personal inclin spre prima varianta - este mai plina de reverberatii);
- a se observa timpul trecut \"eu nu mai scriam de mult/dar fericirea devenise mare\" - deja sciziunea intre cele doua fatete ale simbolului feminin s-a produs, tensiunea (prezenta mai sus) este aproape consumata;
- a se observa si \"pașii ei surdomuți în închipuirile tale\" adresate partii exterioare feminine, \"care merge pe stradă ca și cum/s-ar lăfăi colorat într-un acvariu\" - femininul care nu aude si nu intelege, nu poate exprima interiorul, fatarnicia si postura de peste in acvariu (vezi simbolul pestelui ca entitate fara sentimente, surda si incapabila sa exprime, fiinta rece, distanta; compara cu simbolistica din muzica lui Goran Bregovic; sau din \'Pielea\' lui Curzio Malaparte, scena sirenei).

...secundele in stoluri sunt fragmente personale ale timpului; glasul dorintei desarte este inlocuit de frumusetea interioara, frumusetea intregului, frumusetea ultima; cuvintele invata adevaratul sens al lor, sensul interior (aici, strofa 3 ai insistat prea mult - ultimele doua versuri pot lipsi); calatorie, viata este o renastere, care insa nu are loc in limitele ei, ci dincolo de ea, intr-un sens transmundan, intr-o esenta. Si speranta, ca gest final de atingere al acelui sens.
Foarte impresionant, ma inclin. Sensibilitate din Blaga, forma slefuita, cu arome de Nichita. Felicitari!

Cuvinte in exces, cateva stangacii, dar poezia este frumoasa. Este totusi vorba despre jale, despre posibilitatea inglobarii in etern doar prin trecere, prin peren, domnisoara G-R-L. Mai putine semne de punctuatie, mai multa simplitate. Este valabil si in cazul meu, desigur.

Copios de amuzanta poezia aceasta. Majoritatea poeziilor tale au aspect ludic (uneori prea ludic - prea copilaresc), un ritm de jazz. Insa lasa impresia de neprelucrat, de necizelat, intradevar. Simplitatea in poezie este un lucru laudabil, greu de atins. Tu o faci spontan, dar ideile transpuse sunt superficiale.
Mi-au placut \'Blestem\' si \'Ruga\' in mod deosebit. In general in toate poeziile am apreciat foarte mult stilul - nu si mesajul lor. In cele trei poezii ce mi-au placut simplitatea este armonioasa.
Succes! Sa stii ca am sa urmaresc cu deosebit interes orice poezie postezi. Dar sper sa evoluezi. ;)