Petru Teodor

o armonie ce se naște din dizarmonie sau care evadează către o libertate totală a versului, o căutare nu a rimei, ci a sensului, muzicalitate ce țâșnește și crează acest ritm inconfundabil (ritmul imprevizibil al mării către țărm, care arar dă sentimentul de ritmic; de unde și jocul ritmic-disritmic); nu văd unde-i rigiditatea (din contra aș vorbi de-o flexibilitate aparte); ultima strofă mi se pare excelentă; simbolurile vi le păstrați aproape intacte; le retușați câte puțin cu alte versuri; eu nu aș schimba nimic; doar aș urmări ce se mai naște...

cu respect,
pt.

Adame, despre ce vorbești tu aicea, despre poezie sau despre agonia.
Altfel, mai mult nu spui decât spui. (prea aparent un fapt real?)
Bine, înlocuim ce zici tu - evenimentul, predicatul, pronumele - rațiunea de la care a pornit poezia. Și? Învățătura proastă în care s-a lucrat (unde, în agonia)? Trecem peste. Generalizând către numen, superficializezi tocmai ceea ce caută această poezie - particularul, trăirea. Deci nu vorbești de poezie, faci abstracție de ea pentru ați spune parerea legată de altceva: \"prin urmare, ideea de varsta, frica, efect, influenta si creatie pe orice plan, deschid aurora boreala a unui camp intact si enigmatic in facto; iata-ne în postura de-a postula o galaxie a entitatilor de intelect; sa prinda viata si miscare intr-un construct liric...\"; deci Agonia. Frumos spus galaxie de intelect, dar trăirea unde agonizează sub atâtea priviri lucide.
Anticritica - se refera la faptul că, deși lăudabil, comentariul tău se putea regăsi la orice poezie supusă vicisitudinilor imagistice și contradicțiilor epistematice. De ce nu ai afișat aceasta părere in pagina proprie la rubrica \"personale\", fără să atragi artenția inutil asupra ta.
Că despre poezie în comentariul de mai sus n-ai spus nimic.

pt.

mai scoate! mai pune! ia cele ce ți se cuvin!

- strofa 2(I) - fără \"de apă\";
- strofa 3(I) - \"(fiii oamenilor aud / o foame ciudată)\";
- strofa 5(II) - \"un ochi îi rămâne / pe-afară\"; (foarte reușită această imagine);
- strofa 6(*) - \"de sus / planeta / o apă / verde-albastră\";
- iar în final - fără \"norilor\".

cu respect,
pt.

Corecturi:
- fără \"pietrificată\" (ajunge până aici fără să-l mai pietrifici orăcăitul);
- \"din trunchiuri / de tăcere\" (de ce albicioase?);
- \"senzația de foame / ce cheamă fiarele la masă / sau mai bine / câmpul de ciulini arzând\" (personal îmi place a doua imagine, cea cu ciulinii arzând);
- \"nedeslușit / larma celor ce vin și pleacă / requiem de cuvinte\"
- am rescris cam mult; dacă o consideri prea forțată această rescriere, imi cer scuze; în formele de mai sus este multă trăire, dar și lucruri ce s-au mai spus; ceea ce se remarcă este o retușare foarte interesantă a felului in care privești suferința (senzația aceea de foame... câmpul de ciulini arzând); sărăcind un pic, îmbogațești mai mult cuvintele în ceilalți.

cu respect,
pt.

O durere mai mare decât orice naștere acest univers de carton (de lux, vezi bine).
Problema apare atunci când sufletele de carton din acest aer ce nu mai transmite mesaje se vor uda de la vreo ploaie. Ce vom face atunci, vom trăi sau vom fi doar o mâzgă lipicioasă prin care alții se vor grabi să calce?

Suntem doar un scris pe caldarâm
de cretă
iar lumea e complet analfabetă.

(carii, peste tot carii)

cu prietenie și gânduri bune,
pt.

p.s.: mă bucur că ai revenit pe site; sper să mai faci ceva vrăji, știi tu, cum fac fetele!

nu, te înșeli - nimic nu miroase mai bine decât un bebeluș; iar o gravida poarta ca un preludiu acel miros.

cu respect,
pt.

nu.
am citit-o înainte de a fi recomandată.
și mă pregăteam să scriu (adunam gândurile; eram chiar foarte entuziast).
dar apoi a fost.
ceea ce m-a făcut să ies din scenă.
pentru că mă stradui sa nu comentez textele reco\'.
decât de se simte nevoia de contragreutate.
ori aici nu-i nevoie.
a fost un semn.
cam atât.

cu respect,
pt.

p.s.: sper să rămân asemeni; de nu, folosește lama asta odata! ( :) )

ca sa va corectez un pic:
- realitatea este mult mai crudă decât atât (cu mult); nu vorbesc de realitatea mea, deși și aceea...;
- și nu numai rromii; ci și românii, rușii, africanii etc. etc. etc. - discriminarea este o crimă, iar filmele vorbesc destul despre asta - numai sa vrem sa ascultăm.

același,
pt.

p.s.; și nu adevărul acesta crud frapează, ci ignorarea lui, nepăsarea.

\"Miserere,
Miserere
Același templu de divinități
Oarbe și indiferente\"
(separat de restul, ca o strofă aparte; aici este toata poezia lor, nu credeți?)

* începutul mi-aduce aminte de \"Perfume\" (filmul), de nașterea din acesta...
* în rest este un pic forțată această poezie (finalul însă este bun; doar pe acesta l-aș pune în locul intregii poezii).

cu respect,
pt.

* chiar, vă rog! sunt curios ce va fi mai departe!

cu respect,
pt.

p.s.: sper să nu-mi luați în nume de rău corecturile.

\"Timpul era jugul cel mai subțire
Care-i mai leaga de așa zisa
Lume vie...\"

* acordul!
* altfel, aici: \"doar vidul ciudat / [...] nici prezent, viitor / Nici semne ori gesturi\" (prea mult \"nici-nici\").

același,
pt.

* aici poate fără ultimul vers. este un exces acest vers; sper să vedeți și dumneavoastra asta;
* nu, nu ne-asemănăm, dar nu are a face asta, nu?

cu respect,
pt.

p.s.: sunt doar curios; m-a impresionat poezia aceea \"bleu, alb, cer\".

A căuta pădurea virgină
Cărările reci, poienile,
Macii în zbor -
Uniunea vitală cu stelele
Cerul transparent, schimbător
A atinge arborele-leagăn și trambulina
Spre fructele acre, suculente
Strivite în grabă sub limbă
Pulpa și sângele lor vegetal
Deschid porți maluri
Viselor fermecate
A revedea puțul înconjurat de ferigi
Oglinda fântânii
Interogații infantile
A revedea căsuța
Bleu, alb, cer
Fascinant mâinile și picioarele
Bătrânicii care din zori
Frământă huma grasă
Cu paie și apă clară-izvor
Cum acoperă, mângâie găurile
În pereții casei autumnale
Știute pe de rost
O îmbracă în această
Pomadă eternă de pământ
Uscată la soare și-n aerul blând
Apăsată sub stratul de var-
Scoarță albă strălucitoare
Pentru ca acest loc
Ancestral
Să își ia zborul spre gând

* am citit-o de doua ori, o mai recitesc - imi amintește de bunica mea și de celelalte bunici adoptive bătrânica aceea;
* corectați titlu, vă rog, cu spatii după virgulă.

același,
pt.

* este o poezie foarte bună;
* o mica modificare, daca-mi este permis - în loc de vas spațial / ancestral, \"loc / ancestral\";
* bătrânica aceasta ce își construiește casa m-a impresionat, dar și m-a întristat; aș putea sa spun de ce, dar este păcat, este prea frumoasă aceasta poezie în bleu, alb, cer; foarte frumoasă; aș mai corecta pe ici pe colo; dar nu o fac; îmi place și așa; cu modificările de mai sus, pe aceasta aș recomanda-o la texte;


cu respect,
pt.

poate
\"este pretextul nobil
al unui posibil poem\"
(inversiunea este forțată)
\"de pe chipul
cu zâmbet amar... \"
(mai degrabă așa văd finalul)

* mi-a plăcut; iar salar este un cuvânt ce nu l-am mai auzit de mult; fără ironie;
* îmi amintește de perioada activiștilor de partid activ cetățean voluntar; nu s-ar putea fără?
* dar nu inteleg ce-i cu \"strada cosmos\" - echilibrul acela convențional, unde toate drumurile sunt pe hartă (un spațiu interior, al sufletului) sau o trimitere la un moment al trecerii (la ceva exterior, cartierul), folosindu-l drept pretext pentru a trasa un autoportret?

cu respect,
pt.

[...] la felul in care văd eu acest text etc.

poate doar \"un mare poet\"

\"sunt un mare poet
zimbrii mi se gudură la picioare
obosiți de veacurile trecute
când căprioarele fugeau de sub copite
mare cum soarele
cum pulsarii inimii tale înțelepte
nu îmi întorc privirea în timp
mă lingeau cîinii, mă mușcau târâtoarele,
aura cerului meu mai presus de orice cer
înghite universurile tăcerii
în galaxii mă scald și șterg luciferi
de-i arunc în subsolul creației.

Vă întind o mână
nu din mocirlă vă scot
ci din timp. \"

* final superb, într-adevăr!
* am mai făcut corecturi la cum vad acest text, sper sa nu te superi!

cu respect
și zâmbet,
pt.

\"amical\"

rușii-au fost cântec de graur
noi le-am dat totul ca frații
iară ei la schimb pe aur
ne-au dat numai perorații

* sunt multe de corectat în acest poem; multe prea lungi, cuvinte în plus, scene, greșeli...; dar ce ar fi fără aerul acesta ludic, ce-i vine atât de natural?; oare, când te-apuci să corectezi, nu strici?
* susțin - corecturile trebuie făcute, vrei, nu vrei!; sunt greșeli ce nu pot să rămână; și ar fi bine să fie corectate de tine, nu de către editori!

cu respect,
pt.