Petrică Viorica

Ma bucur mult. Stiu ca va fi o lansare pe cinste. Felicitari din toata inima.. cu respect si consideratie, mama Vio

Frumoasa poezie de dragoste inchinata celor ce stiu sa astepte luni de zile, o intalnire intr-o zi de luni. Final deosebit imi pare, dupa asa o lunga asteptare.

Sibienilor o primavara minunata, o intalnire reusita, o expozitie a sufletelor de note cat mai inalte. Succese tuturor! (imi pare rau ca nu sunt langa voi decat cu gandul)

"de vorba cu tata" - eu cred ca poezia a fost scrisa dintr-o "suflare". cine nu mai are parinti, intelege. pentru ei este scrisa. stam de vorba adesea cu ei. si aici imi place cum suna toata poezia si mai ales finalul trist " daca te mai gasesc,/ am sa-ti mai spun de mine, de altele ". pe tata il gasim intotdeauna. dar ne raspunde rar.

Poezia mi-aduce aminte de spusele cuiva drag, " in anumite imprejurari, un gram de tacere atarna mai greu decat o tona de racnete".
"țipătul tău nu se pliază timpului
el are un trepied în laringe
și niciodată nu-și pierde echilibrul"
Aici are un rol deosebit, reduce la tacere si nu-si pierde echilibrul.

Un acordeon cu "stea in frunte". Fiecare intelege sensul dupa intonatie. Ideea unui atelier de destindere mi se pare cea mai buna. Cat despre "animalutele" folosite pentru "intonarea" melodiei, sunt sugestiv alese. Cel mai mult imi plac "soarecii" care vor sa adoarma "papadiile". O poezie cat se poate de moderna ar spune unii. " imbucatura cu miros de sirena" si-a atins scopul. E de bine.

am fost inspirata in noaptea asta. am ales bine. aici am poposit la sfarsit. trebuie sa fug.nu stiu ce aveti cu ridurile, prietene Bistritene. toata lumea se lasa inspirata de ele. deci, sa citim in riduri. poezia isi atinge scopul. veselie mare. cu riduri in forma de floare. si aici cimitirul e vesel. moartea ne da tarcoale si noi versuim. "gandul sa fie bun cand privesti in oglinda/ chipul ce nu-ti apartine" asa e, apartine celor din jurul nostru pentru care ne chinuim zi de zi."ultima oglinda a aminirilor/ iti va crispa un zambet". citit, placut impresionat. asteptam noi poezii. inspiratie divina! noapte buna! Vio

imi plac poeziile tale Raluca. esti o fiinta sensibila.Dumnezeu vede si ne transmite gandul. gandul pe care noi il asternem pe hartie, mai mult sau mai putin inspirat. poezia aceasta ne cheama prin titlul ales. bine ales. asa ai simtit. nu ma impac deloc cu "rimelul care sterge lacrimi" e posibil? poate. freamatul cautarii de sine,privirea atenta la tot ce o inconjoara, dorinta de fi ancorata in realitatea zilei...fugara ce schimba trenuri, atinge amintiri de care se agata cu incrancenare, cauta o casa "alta casa in care sa nu ma inveleasca singuratatea"; si aici cele mai fumoase versuri" o fereastra prin care sa privesc dragostea inflorind pe ramuri/ si ma visez o femeie frumoasa/ cu incheieturile libere..." . din nou cadere, in realitatea strazii...copii necajiti. tristete pina la sfarsit. "iau versul acesta si-l impaturesc/ pentru zilele gri care vor veni." putin optimism nu strica Raluca, astept o poezie mai optimista. pentru aceasta, multumiri de la noi cititorii. o batrana Vio.

un alt text inspirat. jocul cuvintelor, al starilor care l-au generat. cursiv.profund gandit...curge lin ca apa ce patrunde pe dinauntru." cateva feluri de a muri" da, cautam. final perfect "caut la tine in piept sa vad cum se face seara". Frumos Lavinia! mai vin pe la tine! seara buna! vio

Felicitari pentru prezentare. Nastrusnica idee cu menghina saraca. Mi-ati inseninat gandul. Voi cauta cartea. Sunt curioasa. Si de ce nu...poetii nu au voie sa scrie romane? oricum e de bine. Felicitari pentru amandoi. Seara buna! Vio

D-le doctor, finala nu merge. prea dura. poezia e frumoasa. canta si incanta in totalitate daca ma gandesc mai bine. nu prea imi plac mie "macelarii"
dar aici pentru unii e picatura care atrage. Succes in continuare! Vio

eram prea trista cand am intrat aici; ai reusit sa-mi schimbi starea. poezia e minunata, e traznita rau... imi place mult. fiecare vers in parte. iar titlul e sublim. felicitari, inspiratie divina iti doresc, este prima data cand te citesc. ciudat. multumesc celui/celei care a recomandat textul. sa ne mai scrii. noapte buna si vise placute! ma inchid pentru renovare...bravo. Vio

Doamne, ce-a iesit! Bravo. Un salut cordial tuturor dragii mei. Cautam in 24 ianuarie un motiv de bucurie la romani, dar... uite ca era si nu stiam. Sincer. Multumesc d-na Eugenia pentru salutul trimis pe email, ca nici astazi 6 febr. nu a s fi stiut de "micul conflict" creat aici pe agonia.In primul rand, cu mare intarziere, un sincer La Multi Ani! d-nei Eugenia, care are grija si de acest site. Multa , multa sanatate, fericire si veselie iti doresc, iubita doamna. Esti iubita asta se vede clar, desi din peste 500 de vizitatori, prea putini s-au incumetat sa-ti faca o urare, in aceasta zi minunata. O data in viata implineste omul 44 de ani. La 44 de ani, eu m-am retras din activitate din motive de sanatate, m-a oprit Cel de sus, altfel, prea rasturnam muntii. Eu iti doresc draga mea sa poti sa muncesti pina la adanci batraneti. Sa fii alaturi de cei dragi cat mai multi ani. Sa ajungi bunica, asa cum am eu bucuria sa fiu, si daca se poate, strabunica, stra strabunica....asa cum vei dori. Speranta de viata exista la fiecare.
Cat despre conflictul creat aici, de ziua Eugeniei, ma bucur nespus ca sunteti vii, incisivi, si nu va ascundeti dupa degete nici acum in zi aniversara. Dar totusi putina decentza e necesara uneori. Imi permit sa va spun acest lucru, avand in vedere ca am certitudinea ca parul meu alb va spune ceva. Oi fi eu baba harca, trasa pe dreapta, dar totusi ma tin bine. Si nici de baston nu ma mai tin, merg drept, mai si alerg, mai ales aici intre ateliere, si altundeva, pe santiere. Deci, draga Ancuta, te roaga bunicutza sa fii mai blanda in astfel de cazuri. Stiu iti este greu, dar asculta sfatul meu. E mai bine, si nu numai aici, ci si in viata de toate zilele. Iar tu Florian, te stiu de mult, desi tu nu. Asa cred, orice e posibil. Raspunzandu-i Ancutzei, filosind un limbaj nu tocmai potrivit, te-ai lasat prins in capcana. Nu te pune cu femeile, ai grija. Urmarea este ca ai umbrit aceasta pagina, dedicata cu buna intentie unei prietene. Imi pare sincer rau,. aici nu trebuie sa se ajunga la astfel de situatii, agonia trebuie sa ramana model pentru alte site-uri literare.
Un pic de disciplina nu strica, drept care, astazi, 6 februarie, va doresc un inceput de saptamana deosebit, cu realizari depline, si sa ma iertati ca "m-am intins atat de mult la vorba". Cu prietenie tuturor celor care iubesc acest site literar.
Cu bine, inspiratie divina tuturor, pentru ca noi cititorii sa avem cu ce ne delecta. Viorica P.

"poetul zicea/ nu limbajului matematic" poate aici se greseste uneori, eu cel putin gresesc il folosesc. Viermii de matase vor face intotdeauna matase, precum adevaratii poeti, adevarate poezii de suflet. interesanta totusi imaginea omului care se zbate necontenit, "si altii ii sug madularele". a evadat dintr-o lume, a plecat spre alte lumi.poetului ii raman doar cuvintele care umbla prin lume. ramas in lumea lui "nemuritor si rece" vorba marelui Eminescu.n-am prea inteles povestea cu patul. cam asta-i pe ziua de azi. (probabil pa tu! si l de la Liviu). am inceput sa nu va mai inteleg d-le Muresan, si e grav pentru mine.Cu depsebita consideratie Petrică Viorica

Mă bucur sincer că am descoperit această poezie. Mi-a readus zâmbetul în priviri. Cred că nu doar "singurii care se bucura sincer sunt maidanezii" deși
"au mancat mai mult decat in oricare zi a anului", ci toți cei care au trecut pe aici în zi aniversară. Biata lună, cum pendulează ca un spânzurat, cam dur, mesajul; de maioneză ce să mai zic, aici avem de toate. Nu e chiar atât de mic Vasile cel Mare! Inspirație divină vă doresc câți mai mulți ani, dacă vă doriți bineînțeles! Cu bine!

Sunt mare iubitoare de animale și mă opresc aici cu drag. Text scris cu o precizie matematică, echilibrat, o poveste cu tâlc. Și avem nevoie și de povești, mai ales la personale, izvorâte din fapte reale. Povestea puiului de lupoaică, secondat de pisoii din casă...și mai ales de bunică, dă o stare de bine, de echilibru.Și luăm aminte, puiul de lup rămâne în final să privească prin gard la găini cum își ciugulesc boabele, la mândrul cocoș, care ar trebui jumulit în fiecare clipă că prea e mândru. Mi-a plăcut. Felicitări Doamnă profesoară!
Cu bine Vio

"Primii oameni sănătoși la minte
i-am întâlnit abia la facultate
și pe loc ne-am jurat prietenie,
dar foarte curând mi-au mărturisit
că scriu poezie, că si ei bat câmpii
dar numai în intimitate și doar când ating un delirium tremens."
cine are rabdare sa va citeasca poezia,( daca e poezie...oricum e un text care pune pe ganduri, rezultatul unor cautari, unor intrebari care asteapta raspuns)poate ramane consternat de decizia finala. probabil toti suntem bolnavi la cap. de aici pornesc toate relele. incercati reincadrarea textului. poate aveti mai mult noroc si scapati de "atelier". am sa revin! felicitari pentru curajul cu care ati abordat acest subiect.cu bine!

Chiar de aici de la începutul acestui an fistichiu
cu grozăvii de mesaje în piață
am să ridic și eu o pancartă
pe care-am să scriu:
„Luminează-ți fața! Spune parola! Rămîi în viață!”
acum în zilele acestea greu să mai fii romantic ...și totuși se poate. poezia vieții există. un strigat de durere și neîmplinire, de căutare și speranță. poezia vieții ce produce uneori greata, o greață imensă, dar e totuși frumoasă. mereu căutări, regăsiri și apoi plecări. și va crește minora, de vrem sau nu vrem. e legea firii. felicitari, poetului si editorului care a recomandat-o. succese mereu sa aveti!

Sper ca multi "batrani" sa-ti citeasca poezia. "fumatorul de suflete" un titlu bine ales pentru relatarea ta. Si atinge. E batranul zileleor noastre, ascuns "in turnul de fildes" cum spui, bolnav, plin de nevoi. "picioarele arse in tamie topesc increderea/ fumatorului in fum", imi place alegerea ta, alegerea lui de a-si inneca amarul in fum, credincios fiind, ca toti cei mai in varsta, in asteptarea clipei judecatii de apoi. Da, Ionut Petraru, viata e cruda, realitatea asijderea...si pentru noi batranii focul se aprinde din ce in ce mai rar, caldura din suflete ramane,desi invaluita in fum de cele mai multe ori. Felicitari, un real talent, succes iti doresc!

"am invatat sa murim in surdina"...cu fiecare zi ce trece ne apropiem de moarte, principalul e sa murim frumos, traind frumos, lasandu-ne inconjurati de tot ce e mai profund, delicat si bine imbracat in cuvinte. desi, tacerea uneori face mai mult decat orice strigat disperat, vrem sa credem ca tot mai bine e sa ne lasam invaluiti de sunetul muzicii in clipe de agonie si extaz. frumos, tare frumos Adriana! Multumesc.