Poezie
teoria membranei
(sau tenul albastru)
1 min lectură·
Mediu
în cimitirul vesel
printre cruci colorate și epitafuri hazlii
trăim și moartea pare iluzie
doar unii mai temători
caută explicații
banale alaltăieri cititorilor în stele
și ghicitoarelor
cel mai bine se citește în riduri
gîndul să fie bun cînd privești în oglindă
chipul ce nu-ți aparține
păstrează degetele pentru momentul adevărului
cînd deasupra țărîna
ultimă oglindă a amintirilor
îți va crispa un zîmbet
054.322
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Liviu-Ioan Muresan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 63
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Liviu-Ioan Muresan. “teoria membranei .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/liviu-ioan-muresan/poezie/14000452/teoria-membraneiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BIultima strofă mi se pare în plus, explicitează inutil. Singurele rânduri demne de reținut mi s-au părut:
„trăim și moartea pare iluzie”
„cel mai bine se citește în riduri”
Eugen.
„trăim și moartea pare iluzie”
„cel mai bine se citește în riduri”
Eugen.
0
PV
am fost inspirata in noaptea asta. am ales bine. aici am poposit la sfarsit. trebuie sa fug.nu stiu ce aveti cu ridurile, prietene Bistritene. toata lumea se lasa inspirata de ele. deci, sa citim in riduri. poezia isi atinge scopul. veselie mare. cu riduri in forma de floare. si aici cimitirul e vesel. moartea ne da tarcoale si noi versuim. "gandul sa fie bun cand privesti in oglinda/ chipul ce nu-ti apartine" asa e, apartine celor din jurul nostru pentru care ne chinuim zi de zi."ultima oglinda a aminirilor/ iti va crispa un zambet". citit, placut impresionat. asteptam noi poezii. inspiratie divina! noapte buna! Vio
0
VMDistincție acordată
primul lucru ce îmi vine în minte când aud de locația respectivă este: "Aici zac și sunt mort eu./ Ce n-aș da să fii în locul meu."
cred că textului nu i-ar fi stricat puțin umor (negru, sec), clasicul "haz-de-necaz", hâtroșenia specifică; altminteri este un text reușit, unitar, care nu numai că reușește fără emfază să inducă cititorului starea de contemplare, dar care chiar construiește o anume stare, o participare aproape empatică (lucru destul de anevoios unui text despre cimitir - atât de numeroase).
0
LMOttilia Ardeleanu, da, uneori ajungem să privim astfel. O fi timpul ce trece peste noi?
Eugen, poate e stilul meu să trag o concluzie, sau un enunț pe care îl consider de valoare. Și, chiar dacă nu are, îl păstrez.
Viorica Petrică, asta cu ridurile e doar rezultatul trecerii. Și devine vizibil. Chiar palpabil. Din păcate.
Vasile Munteanu, umorul l-am exersat în titlu și subtitlu. Nu e chiar reușit, o palidă realizare a intenției. Dacă se simte starea de contemplare e suficient, adică m-am pliat pe cititor. Mulțumire pentru evidențiere.
Vă mulțumesc tuturor pentru cuvinte și bunele intenții.
Eugen, poate e stilul meu să trag o concluzie, sau un enunț pe care îl consider de valoare. Și, chiar dacă nu are, îl păstrez.
Viorica Petrică, asta cu ridurile e doar rezultatul trecerii. Și devine vizibil. Chiar palpabil. Din păcate.
Vasile Munteanu, umorul l-am exersat în titlu și subtitlu. Nu e chiar reușit, o palidă realizare a intenției. Dacă se simte starea de contemplare e suficient, adică m-am pliat pe cititor. Mulțumire pentru evidențiere.
Vă mulțumesc tuturor pentru cuvinte și bunele intenții.
0
să fie chiar viața un "cimitir vesel"?!