Petrea Marian Iulian

De dorul tău, sădesc iubiri Cu soare mort și lună stinsă, Sub universul greu de amintiri Când însăși tu... erai desprinsă... Cu dor am să te simt, iubind, Mereu visând sub luna

Muza, trup își scaldă iar, În oceanu-i de verdeață, Luna dragă, la hotar, De-i clipește, cu roșeață. Chiar de tace-n susur rece, Steaua nopții, plânge iar, În oceanu-i de

Întru nestinse amintiri, Ofrandă, să-ți aduc, Cu dor de triste despărțiri, Sub umbra frunzelor de nuc... De dorul tău am stins iubiri, Cu luna care trece - Așa-i mereu, în

Din soare fraged, m-am născut, Spre dragostea de viață Și-n nucul umed, am crescut, Cu iedera-n verdeață; Vibrez adesea-n zori de zi Sub glasuri moi de păsărele, Să tot visez că le-aș

Cât de dragă, mi-e făptura De-și tot pleacă, peste mine, Trup ce-mi leagă iarăși gura, De-i îmbracă ritmuri fine!.. Tot și-apasă pieptul moale Cu tristețea-i colosală, Dar nu-mi

Șad sub nucul fermecat, Tihna, să o regăsesc, Privind cerul înstelat, A mea muză, să zăresc; Nu-mi mai simt singurătate - Sunt doar eu și muza mea, Printre stelele-nghețate Ce mereu

Cartea Poemelor *** 34 *** Sărut de iederă Semi-umbra… devenise locul ideal Unde avea să crească, într-o zi, acel vlăstar, Întinzându-se într-una, către soare, amantul

Poeme de demult *** Frumusețea interioară Ah, tu, frumusețe interioară, Notă muzicală Pe-arcuș de vioară! Hei, tu, timpule, copilule, Suflă lin, în astă seară, Glasul

Sub umbră de nuc bătrân, Versul țipă-n alăută; Tot mă strigă, ca să-i spun Despre-a mea durere mută. "N-am cui spune, nuc bătrân! Mă trezesc, vorbind adesea, Și știu bine - nu-s nebun, Când

Cartea Poemelor *** 22 *** Ultimul glas În jur, doar ceața, îmbrățișa martirii Căzuți în râurile de sânge pe câmp de bătălie Iar preoți, să le cetească, le erau doar

Te zăresc în stele, așteptând, În universu-mi rece Vorbind cu ele, tremurând Cu luna care trece Și te iubesc mereu, visând În noaptea noastră rece Din universul greu, râzând Cu luna care

Îmi las durerea-n umbra ta, Ascultând glasul naturii, Ca să privesc în urma mea Spre chipul blând, al fericirii; Mereu cu harfa aurie, Susur în leagănul iubirii Din care eu, cu

Stau de veghe dimineții Cu un dor neîncetat Să-mi reiau povestea vieții Și de zor, am cercetat... Ochii mi-au zărit, sub umbre, Clipe de-așteptare Ce-au murit și ele,

Poeme de demult *** Aripi deschise larg Aripi deschise larg, au îngerii, zburând sus, printre norii cerului; noi, oamenii, privim de jos, căutând cu privirea înălțimile după acei

Cartea Poemelor *** 35 *** Papucul doamnei O picătură de rouă se oprește-n treacăt, Printre rochia-i de diamant, Căptușită cu rubine… Se alintă, parcă… atunci când o

Mi-aș sădi amintirile Printre stelele mărunte, De-oi privi câmpiile Ascunzându-se de munte; Dar n-aș lua aminte Că mie, despărțirile... Mi-s ca florile din munte Lăsându-mi

Îmbrățișați, priveam spre lună, Plângând o clipă, în tăcere, Înfricoșați, trăgând din urmă Un susur blând, de mângâiere. Sunt doar eu și muza mea - Dar mi-o simt îndurerată Și cu

Cartea Poemelor *** 9 *** Iaca șed la margine de drum Priveam în tăcere, către cer Așteptând parcă furtuna Să o cheme, din neant; Mâna, mi-o întindeam, Să-mi strâng

Dintre norii călători, Îmi ating deodată strune, De-mi alint privighetori Și îndată, să se-adune. Veste mare, le-am adus, Susurându-le în vers Fiecare notă-n plus Și iubindu-le

Cartea Poemelor *** 10 *** La început de drum Iată că pruncul, va să deschidă ochii Către noua-i viață, Cu primul geamăt al mamei În clipele îndurerate ale

Ah, plânge-n taină, nucul meu! În crengi amestecat, rămâne - Cu frunze, haină-n trupul greu, Îndurerat, la fel ca mine. "Să-ți spun o vorbă, dragul meu, Din doina-n care m-am născut, Cu

"În nescrise jurăminte, Ne-am creat, din unic vers, Aducându-ne aminte Ce-am lăsat, prin univers..." "Precum stelele-nghețate, Luminăm, printre suspine, Visele-n pustietate, S-adunăm

Noaptea s-a lăsat deodată Peste nucul fermecat, Unde dorm eu, câteodată, Între frunze, ferecat. Iar sub vise, prind ades Câte-o ramură, să-i spun: "Tainici muze, am ales!"

Poeme de demult *** Petale de trandafiri Petale de trandafiri, căzând de sus, chiar pe mine… Briza de vânt, mișcând aerul, încet, conduse petalele într-un dans de tango, în jurul