Poezie
Ultimul glas
Cartea Poemelor I - CH22
1 min lectură·
Mediu
Cartea Poemelor
*** 22 ***
Ultimul glas
În jur, doar ceața, îmbrățișa martirii
Căzuți în râurile de sânge pe câmp de bătălie
Iar preoți, să le cetească, le erau doar corbii,
Chemând cu glasuri reci, eternitatea…
Vântul suflă aprig și împraștie spaima
Căci nimeni nu mai este viu, ca s-o înfrunte,
În raza lunii sângerii, se-arată, parcă… moartea,
Cu brațele-i imense, culegând victoria
Și chipu-i surâzând de bucurie…
Ultimul glas…
Avea să-și cheme de îndată
Liniștea nopții…
Doar atât, a mai rămas
În clipa ceea, blestemată,
La care toți, căzură în lanțurile morții…
Amurgul de mai devreme, amesteca pe cer culoarea sângerie
Ce-aveau s-o guste toți, cu lacrimi în colțurile ochilor;
Dar nimeni, nu avea de unde să le stie…
Doar văzduhul, păstra tainele durerii lor…
„Să fie asta, oare, un tablou al izolării?”
Întrebase unul dintre bătrâni, oftând…
Privea schițele durerii,
Recunoscând că ultimul glas, fuse cândva, al său…
©Th3Mirr0r
00930
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “Ultimul glas.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14018913/ultimul-glasComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.