Poezie

Cu luna care trece

1 min lectură·18 decembrie 2013

Mediu

Te zăresc în stele, așteptând,

În universu-mi rece

Vorbind cu ele, tremurând

Cu luna care trece

Și te iubesc mereu, visând

În noaptea noastră rece

Din universul greu, râzând

Cu luna care trece...

Ah... cum îmi frângi durerea mută,

Stingându-te în universul rece,

Când plângi sub nuc, în alaută,

Iubindu-mă cu luna... care trece...

De ce te stingi în noaptea rece

Lăsându-mă acolo, tremurând,

Vorbind cu luna care trece,

Iubindu-mă mereu, tot așteptând?

Prin crengi îmi scuturi amintiri

Cu suflul tău cel rece -

Prin ape-mi susuri despărțiri

De trandafiri... cu luna... care trece.

Nu te mai văd în stele, surâzând

Soare s-aduci, în universu-mi rece;

Mi te-ai ascuns sub ele, tremurând

Ca frunzele de nuc, cu luna care trece?!

Ah, cât te iubesc, stingându-te, oftând!..

Și dor ți-aduc, sub noaptea noastră rece

Din universul greu, sub ape, surâzând,

Când stăm îmbrățișați, cu luna care trece..

ˆTh3Mirr0r

00804

Petrea Marian Iulian. “Cu luna care trece.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14040424/cu-luna-care-trece

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.