Poezie
Nu-mi mai simt singurătate
1 min lectură·
Mediu
Cât de dragă, mi-e făptura
De-și tot pleacă, peste mine,
Trup ce-mi leagă iarăși gura,
De-i îmbracă ritmuri fine!..
Tot și-apasă pieptul moale
Cu tristețea-i colosală,
Dar nu-mi spune că o doare,
În sublima-i amețeală
Și o simt... atât de-aproape...
Iar o lună-i șade-n frunte!
Ochii, dulce-alint, sub ape,
Către țărmuri, s-o avânte!...
I-am zărit stele, prin plete,
Când asupra-mi, mi-a șoptit:
"Bine-ai revenit, poete!.."
Și-ntre ele, m-a proptit...
Nu-mi mai simt singurătate -
Stă cu mine, muza mea;
Suntem stele-amestecate,
Dar și noi, ne-om aduna!
ˆTh3Mirr0r
00762
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petrea Marian Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Petrea Marian Iulian. “Nu-mi mai simt singurătate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petrea-marian-iulian/poezie/14041685/nu-mi-mai-simt-singuratateComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.