Petraru Ionut

ea un fel de a nega iubirea relevant cu șoapte aprige umplute la refuz de un refuz crescut între canoane pustiite de credințe el are alt fel de a se săruta cu moartea o pasiune de copil

cum ne legam la picioare stropi de rouă puneam pe degete amintirea jocului trecut pierdeam zile privind cum apa curge pe sub punte sau puntea peste apă ne era drag să numărăm golurile dintre

sunt atât de naiv încât am crezut că voi salva concertul dacă voi călca pe vârfuri iar privirea îmi va sta țintă numai la ușă cu gândul că dincolo lumina e mai puternică/inima mai

Numele meu este Icsulescu. Lucrez de vreo 3 ani în cadrul secției de poliție CEMK, sub comanda generalului mână de fier, Lupu. La început privirea, vocea, și volumul de cunoștințe pe care le deținea,

inima îi bătea neregulat ca un ceas stricat o secundă ticăie două uită și lasă timpul într-un repaus iar oamenii se apucă atunci să viseze că noaptea e ziua unde apele curg în amonte stelele

3:20 pm și somnul încă alunecă pe pereți se sprijină de colțuri afundă până și lumina de la stâlpi în beznă mă întreb doar pe mine de ce nu mă vrea zeci de idei și posibile motive se

½vai vouă muritori de rând!½ și sângele divin îi băltea în tălpi cerul nostru s-a înroșit de picuri grei furia unei furtuni sfinte avea să zburde printre nori cu tunete și pe unde tavanul e

iubita unde ți-s firele de păr acum când perna ta e moartă și eu scrum mă-nchin la fiecare zbor de noapte prin pat de șoapte și picioarele mi-s bolduri strâns înfipte /două noduri înfundate-n

ești alb amice tot sângele din corp ți-a expirat iar eu nu fac decât să-ți sorb anost privirea rătăcită printre morți mai bine-i lași să doarmă-n groapa lor avidă după tine nu-i mai

băi oameni buni eu sunt sătul să iau în fiecare an același tren aceeași gară să mă aștepte ca o scară și să cobor cu-același gând handicapat de toreador gata să-nfrunte o-ntreagă viață o

dimineața e atâta somn strâns sub mine încât aș putea dormi până dincolo de moarte mă gâdilă între degete apusul nopții alarma stridentă ca un răget al furtunii mă adună bucată cu bucată din

eram copii atunci toți trei ionuț ionuț și ionuț ne-am botezat în gârlă unu pe celălalt chiar dacă apa nu era aghiasmă ascultam fluturii cum sângerau unul pe aripa celuilalt furând

ce să simt acum când ești albă ca o foaie fără cuvinte îmi strigi cu aceeași ură cât de nesăbuit am fost că te-am văzut pe linia de tramvai și nu am trecut cu vederea drama ta erai

crăpăturile din plafon sunt tot mai aproape de unghiile crescute în mizerie de atunci de când nu ai mai dormit între mine și un gând păcătos în fiecare seară sunt pregatit să viscerez

½baby diseară ardem un amor ghebos?½ așa se ofertează iubirea azi nu se mai moare ca la Shakespeare nu se mai zdrelesc genunchii iubiților de inimi colțuroase pentru un amărât de

personaje: strict neimaginare subsemnatul și o sticlă cu vin plină sau goală de fapt ăsta e un mister obsedant clawn este păianjenul semănător de glume proaste prin colțuri