Petraru Carmen

In cautare de sine Sunt a vantului ce-mi curata porii cu adieri dulci-intepatoare, sunt a focului ce-mi gateste sufletul ca intr-o tigaie incinsa, sunt a apei care ma fierbe cu sange in

Astenie de primavara Ghiocelul sfidator isi revendica dreptul la daruire, martisorul cu capul in nori se vrea infipt in realitatea unui material subtire ca primavara. Buzele

Despre barfa Marul discordiei gasit nativ intr-un buzunar langa tampla dreapta, verde-crud, acru si slab dezvoltat, scuipat printre doua buze subtiri undeva intre doua fete la o

Rugaminte Arunca-ma departe, printre idei si vise, prin nori de sfinte soapte si lumanari aprinse. Din ganduri fa-mi biserici, din suflet fa-mi altar, din amintiri, icoane, gaseste-mi

Poveste e timpul! spuneai si te prindeam de degetul inelar tragandu-te dupa mine prin padurea de ganduri imprastiind samanta mangaierii poate, poate ai fi inflorit si tu ca liliacul din

Ploaie, tu desprinde-te din nori si aterizeaza-mi in crestetul capului apoi dezintegreaza-te si arunca-te in toate sensurile sub un unghi alfa de la verticala curteaza

Si totusi Este atat de simplu Si totusi... Atat de greu de inteles Cand dintr-o zi ramane noapte, Dintr-o iubire, soapte, Si totusi... Noi mergem mai departe. Iubim, gresim,

Intre extaz si agonie Ma gadila speranta Si-mi vine sa rad... Cu visul ma joc Si rad, rad nostalgic. Un vechi gand de fericire... Oricum, totuna pentru mine Sau nepasare pentru

Branza pe bani Umbla vorba-n facultate Ca oricine e student. Dar s-absolvi, ori dai din coate, Ori platesti un \"trai decent\".

Nostalgie Trecuta e o lume Si alta a-nceput... Suflarea-i de pe urma, Doar eu o mai ascult. Trecut imi esti si tu, Si urma ti-o indrept... Sperand intr-o minune, Doar eu te mai

Zidind in neant Deplorabil zidar, Fara faima si nume, Silit sa cladesti in neant, Ireversibil s-a stins al tau renume! Si-acum, ii zambesti persiflant... Deplorabil zidar, In ochii tai

A impietrit speranta A impietrit speranta! Si-era atat de vie... Acuma imi zambeste A falsa ironie. Sub masca nepasarii, Se-ascunde in iluzii. Lucind a realitate, Traieste in

Si se facu lumina Si se facu lumina, Iar cerul se-negri. Si omul fu creat Doar pentru a muri. Si se facu lumina, Iar raiul se-ncalzi. Si marul fu mai copt Doar pentru-a ispiti. Si

Mai vreau Mai vreau un minut, departe de lume, durerea s-o-ngrop in praf de taciune, sa sap viu instinctul, atom cu atom, in prag de-nviere, sa uit ca sunt om, in patimi si ruga, dorinta

Meditatie postmortem Miracolul mortii m-a aruncat in lantul transparent al unei lumi inexistente. Si strig: Vreau libertate!... intr-un mediu fara rezonanta. Cine-ar putea

Mie... Singura, sunt singura, Si ceilalti inca ma privesc I-aud cum simt, gandesc, vorbesc, Dar eu-ul tot nu mi-l gasesc. Si le-ntind mana, dar mi-o frang, In cercul lor nu ma

Adio Adio, la inceput de primavara Cand ultimul fulg a cazut, Adio, cand ploua afara Si vantul iernii-a trecut, Adio, fara suspine si lacrimi Caci plange cerul de-ajuns, Adio, fara

Ansamblu Tacerea unui oras studentesc In vreme de noapte, Asteptarea unui paralitic Pe patul de moarte, Caldura atingerii blande A unei maini batranesti, Taria vocii copilului Supus rugii

Copilul vremii Iti mai aduci aminte Cum eu te asteptam Si-n zi de var-aprinsa Cum umbra ti-o vegheam? Erai copilui vremii Si ploaia te spala, Din soare iti luai haina, Si vantul

Odata inima ta era un lac Si eu, soarele... Te-am evaporat scumpul meu Si te-am pierdut in ploaie. Acum esti un cub perfect de gheata Supus asteptarii Unui alt astru, puternic, Sa-ti dea

Crez Intindeti macar o mana Din corpul vostru schilodit, Si haideti sa-mpletim din lana Un giulgiu celui rastignit! O ora doar, hai sa uitam Ca si credinta piere, Si sa rostim cuvantul

Utopie Cand iadul se va inchide, Condamnare... Nu vor mai fi locuri Si pentru cei de afara. Cand raiul se va deschide, Selectie... Vor fi prea multi la poarta Si prea putini