Si se facu lumina

Suna a text de muzica usoara. Citeste mult, dar numai poezie buna, debaraseaza-te de umplutura locului comun. Poezia de azi nu poate sa-si gaseasca un loc privilegiat in afara concentrarii expresiei, a metaforizarii limbajului.Sentimentalismul necontrolat este bun numai la intalnirile amoroase.

,,,si se facu lumina...iar cerul tau incepe a se-negri...o deznadejde ce naste comentarii...paralelismul bine--rau,creat-increat,frumos-urat,secunda a nascut iadul...arati de fapt greseala lui DUMNEZEU,iar tu esti perfecta...deci EL greseste iar tu il corectezi ce a gresit in creatie....apropo...dupa crearea lumii s-a vazut multitudinea lucrurilor nefacute...dar tu poti sa ceezi din nimic ceva...ceva...orice vrei?Astept feed-back-ul.ok!

Nu incerc sa-i arat lui Dumnezeu greseliile pe care le-a facut. Mesajul se rezuma la faptul ca din prea multa lumina( avant de creatie) El orbeste cand e pe punctul de a crea iadul. Drept urmare, iadul ia nastere numai in gandul, in imaginatia Lui, fara ca El sa poata vedea ce-a facut(\"ochiul lui orbi\"). E o incercare de justificare a haosului pe care il presupune iadul. Restul strofelor exprima (cel putin aceasta am incercat sa fac) ideea ca sentimentele care Lui nu-i apartin, pe care El le pedepseste, si sunt totusi umane, au aparut prin contrariul lor, adica Insusi Dumnezeu.
Sper ca te-a multumit macar in mica masura explicatia mea.
Ma bucur sa aflu ca ai inteles din lectura poeziei ceea ce am vrut sa exprim. Inseamna ca mi-am atins scopul si iti multumesc pentru asta. Promit ca in viitor sa incerc sa fiu totusi si mai explicita.