Alergie
Ochii mi se inrosesc
Din fiori de anotimp,
Unghiile se-negresc
Din atingerea de timp.
Asurzesc din orice soapta,
Ma feresc de tot ce-i viu...
Sunt alergica la viata
De cand am
Incomplet
Eu nu aud fara urechea ta dreapta
Cum ma inspiri pe nara stanga.
Eu nu vad fara ochiul tau dus
Cum ma gusti cu varful limbii.
Eu nu vorbesc fara buza ta de jos
Si nu palpit fara
Un martisor
Iubire, iti trimit un martisor,
Un fir rosu din fibre de ispita,
Un fir alb din tivul adevarului...
Vezi tu?...nu am si-o amuleta
Dar le-mpletesc cu o amprenta
Sa stii ca am
Alt autoportret
Inteleg: Crucea mea nu este mai grea decat a oricaruia dintre voi...
Ci doar mai incomoda.
Dar cine mi-a impletit coroana de spini din ramuri de
sperante si cioturi de
Autoportret
Te uita, straine, in oglinda
Si vezi chipul lui Dumnezeu
Afisat ca un esafod
Pe fata fiecaruia...
Te uita, straine, in tine
Si gaseste-I asemanarea...
Nu mai puternica sau mai
În dulcele stil matematic
Aproape de linia orizontului,
încerc sa nu o ating...
nu fiidcă nu pot, cum ar spune omul,
ci findcă e o limită, ca oricare alta,
și dulcele stil matematic păstrează
Jonglând cu binele,jonglând cu răul
S-a rupt firul timpului în mine...și am rămas așa, suspendată în nemurire.
Credeam că sunt totul!...și eram...astăzi Hera,
manipulând orice suflare cu ură și
Rondel timpului
A fost o zi...sau nici n-a fost?
Și iar se vrea ceasul întors!
\"Astăzi\" îmi plânge la fereastră
Sperând ca \"Ieri\" să nu-l găsească.
Privindu-i chipu-ntunecos,
Gândesc că
La porți închise
Și-a-nchis porțile Raiul!
...Încă un ceas și m-aș fi strecurat și eu din infinitul
sufletelor îmbulzite la capăt de viață, în vestita grădină
a Edenului.
...Poate mai
Icoană
Pășești mărunt înspre altar,
Supus, ca Lui să te închini,
Și-aștepți mereu și în zadar,
Cuvântul glasului divin...
Căci tu, român pierdut de casă,
Vorbești cu El în alte
Cum calci în scrum
Ascultă glasul iernii, cum mi-a-nghețat în vers,
Privește golul nopții, când ziua nu s-a șters,
Și simte-mi neputința, dar nu te-opri din drum,
Ci calcă-mi peste suflet, așa
Între zâmbete și lacrimi
Atena, tu, zeiță a gândirii,
Gândit-ai peste tot amprenta fericirii?
Pe chipul oricăruia ce-i subjugat de patimi
Gândit-ai fericirea în zambete și lacrimi?
Tu,
Horă păgână
Ce falsă-i astăzi fața lumii
Și prefăcut surâsul ei,
Ce cald e glasul ce-ți răspunde
Și rece ura-n ochii săi,
Ce ipocrit azi ne conduce
Al lumii rege, Egoismul!
Cum te sugrumă în
Joc
Orgolii vii se zbat să moară
În piepturi reci, de nepătruns,
Noi am ucis \"ultima oară\",
Speranța șchioapă am răpus
Și căutăm în praf de ceară
Impulsuri, să ne salte-n sus,
Orgolii-n
