Poezie
Meditatie postmortem
1 min lectură·
Mediu
Meditatie postmortem
Miracolul mortii m-a aruncat
in lantul transparent
al unei lumi inexistente.
Si strig:
Vreau libertate!...
intr-un mediu fara rezonanta.
Cine-ar putea zdrobi
lanturile infinitului vid
spre a-mi reda libertatea
unui univers uman,
in care se poate numara totul
sau trasa o linie a orizontului?
Nu mai am un trup,
dar se pare ca inca sunt om,
caci continui sa vreau.
Si strig: Vreau!
Vreau sa mai pot trai un 2001,
sau sa visez un 2100...
Vreau o oglinda!
Nu mi-am mai vazut chipul demult.
Vreau o forma pentru constiinta
ca sa pot sa-mi imaginez ca vorbesc cu un om.
Vreau sa ma ridic de pe orizontala
si sa-mi indrept pasii spre casa.
Vreau sa ating caldura unor buze de iubit
si sa imi odihnesc fruntea pe inima lui.
Vreau, inca il vreau!
Dar el e acolo,
pasind perpendicular
pe pieptul meu,
clatindu-mi ochii
cu lacrimile sale,
iar eu...sunt aici,
la doi metri sub pamantul
pe care l-am urat atat,
si care abia acum
a invatat sa ma iubeasca!
001.728
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petraru Carmen
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 170
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 38
- Actualizat
Cum sa citezi
Petraru Carmen. “Meditatie postmortem.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petraru-carmen/poezie/67866/meditatie-postmortemComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.