Paul Mircea Iordache

Dramă astrală: Apus înroșit – pumnal înfipt în Soare, de-un nor trecător. Secetă: Arșița verii, păienjenișul crustei – desen marțian. Boabe de struguri – constelații bahice, din

Cândva, în deșert, am întâlnit o plantă veștejită. Setea ei mi-a adăpat dorința de-a o salva. Cu mâinile zdrelite, căutam sub nisip picături de apă. An după an, am tot

Sărutul Iernii: Frig primordial – răsuflare din cosmos, aer de cristal. Înzăpezire – Din dune viscolite, fumul caselor. Zăpezi înfrânte – Coastele dealurilor, turme de

Iubire întârziată: În toamna vieții, sfidând calendarul – un pom în floare... * Străpungând cerul, un taur din foc divin – coarnele Lunii. * Șezătoarea zeițelor:

Numele: Basarabia! Părinți: Sunt fiică a României! Bunici: Dacia Felix! Rude: Surori gemene, Moldova și Bucovina și alte surori, Muntenia și Transilvania; Nași: Basarab I, întemeitorul Þării

Urmele de pași din meandrele vieții – jurnal în suflet. Coexistență: Frunze galbene, căzute pe cetină – moarte și viață. Mestecenii goi – lumânări pe

Retrasă în văi, Iarna plânge sub ghețuri – E primăvară... Cu smerenie, un ghiocel

Cronoantropofagie: Timpul ne-nghite, în nisipu-i mișcător, cu fiece zi. Facla iubirii- evadare din cercul nopții sufletești. Furtună de februarie: Mereu în luptă, Soarele și

Rătăceam, prin deșertul vieții, văzând mereu, fata morgana. Cu buzele arse, mai speram, totuși, să-ntâlnesc izvorul. Timpul mă-nghițea, tot mai adânc, în nisipul mișcător al

Romanță de vară Parafrază după poezia” Intimă” de Cincinat Pavelescu Îți mai aduci

Micropoeme (11) Un sistem solar c-o unică planetă – mreaja iubirii. Flori de colț Flori ce răsar din semințe de iubire, căzute pe stânci. Transcendență Apa gândului străpunge

Așa îngândurată, cu ochii larg-deschiși, Tu pari o căprioară ce iedu-și ocrotește, De fiarele pădurii, de ghiarele de lincși, Și-ai vrea, deși firavă, să lupți tu, bărbătește. Ași vrea să fiu

Perenitate O margaretă, spirit solar vegetal, răsare mereu. Sălcii înflorite Pe malul apei, un șir de zâne blonde, cu păr despletit. Modernitate Frumoasă, la fel ca zeița din Olymp –

Ziua și noaptea, picurarea ploilor înneacă toamna. Ninsori către cer – speranțe troienite în zăpezi de-alt-dat’. Steluțe-aprinse cu suflete de copii –

Lumina smulge țurțurilor picături botezătoare. Un înger de puf zboară lin peste câmpii, de-a lungul toamnei. Curgerea nopții pe o harpă de argint - concert de greieri. Vârful

Lumina smulge țurțurilor picături botezătoare. Un înger de puf zboară lin peste câmpii, de-a lungul toamnei. Curgerea nopții pe o harpă de argint - concert de greieri. Vârful Păpușa

Micropoeme (7) Cerul înghețat în zi de noiembrie – un ocean de plumb. Picură mereu – bătăi de orologiu născute din cer. Tăcuți dar solemni, șirul copacilor goi așteaptă iarna. De

Micropoeme (6) Norii înecați în oglinda lacului – liniștea zilei . Soare policrom scurs pe frunze de toamnă: Zeii pictează. Muzici celeste – corul prigoriilor în dans zenital. La

Micropoeme (5) Torent de făclii – În Noaptea Învierii, lumina curge. Soare răsărit din adâncul lacului – floarea de nufăr. Luna ascultă concertul brotacilor – noapte de

COLEGI DE LICEU Colegilor din promoția 1963, a liceului „ A. T. Laurian „ din Botoșani Liceul a făcut din noi și frați ... Că, altfel, cum de ne-am dori atât Să ne-ntâlnim, din

COMETÃ Sunt integrat unei comete Ce, periodic, reînvie, Mister al spațiilor moarte, Bob înghețat de apă vie. Ciudat destin lăsat de zei, Să tinzi mereu spre focul sacru Și căi cu

TOAMNÃ E toamnă iar... Și frunzele copacilor, căzute Ca gândurile noastre frânte, Se zbat și mor. Cu țipăt scurt, Trecând pe cer, lungi șiruri de cocoare Zburau ca

CASA PÃRINTEASCÃ Mă urmărești pe drumuri și în vise, Îmi stai în gând ca zânele-n povești; Mă retopești într-un acerb Ulise În căutarea casei părintești. Fantomă a copilăriei