PSPaul Gabriel Sandu
Verificat@paul-gabriel-sandu
Resitapaulgsandu.wordpress.com
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ
Cronologie
Mie mi se pare un foarte straniu poem de dragoste. Un poem de dragoste scris de un mistic in rugaciune. Mi-ar fi placut sa fie si c-ul si t-ul mici. dumnezeu, daca exista, e simplu, nu are nevoie de lauda literelor noastre mari. Oricum tu l-ai umanizat intr-un chip formidabil. L-ai imblanzit. Mi se pare formidabil fragmentul "povesteste-mi despre tine cum atarnai singur in toti maslinii". E un vers atat de puternic, incarcat de simbolul cristic, si totusi atat de simplu. E un dar straniu al omului pentru dumnezeu. Iar finalul este si el foarte nimerit. "eu nu ma stiu decat dupa tine".
(astazi sint fortat, vad, sa dau mereu stelute!)
(astazi sint fortat, vad, sa dau mereu stelute!)
Pe textul:
„azi m-am hotărât să Te cunosc" de ioana bolba
0 suflu
ContextE un poem foarte interesant, care se joaca, foarte linistit, cu cateva teme extrem de grele. un poem in care imaginile se aseaza curat unele langa altele, cu cat sunt mai straine unele de altele. crocodilul fetitei cu crocodil e cel mai bland crocodil pe care l-am vazut vreodata. numaratoarea din final reuseste, pana la urma, sa numere bine. si asta e imblanzirea deplina. e rascumpararea deplina. rascumparea posibila numai prin scris. fiindca si eu cred, sau sper odata cu tine, ca uciderea lui abel poate fi nu rascumparata, caci n-ar fi suficient, ci impiedicata!
Un text excelent!
Un text excelent!
Pe textul:
„fetița cu crocodil" de silviu dachin
Recomandat0 suflu
Contextiarta-ma, dar nu inteleg la ce nevoie sa mai repovestesti asta? e totul scris mult mai bine in biblii...
Pe textul:
„ Cum a venit pe lume Pruncul Iisus " de Cristian Petru Balan
0 suflu
ContextUn poem rotund, bine incheiat, in care jocul oximoronic reuseste foarte bine, fara sa sune o clipa fals. o lectura placuta
Pe textul:
„Sonet 242" de Cristian Vasiliu
0 suflu
Contextun curcubeu in batista - metafora perfecta a unei fericiri depline de copil!
e un poem reusit, Ottilia, de o simplitate fascinanta, in care numeri foarte atent fiecare cuvant. Imi place mai ales excluderea lui "nu", din strofa a doua.
e un poem reusit, Ottilia, de o simplitate fascinanta, in care numeri foarte atent fiecare cuvant. Imi place mai ales excluderea lui "nu", din strofa a doua.
Pe textul:
„în decembrie " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextun poem intens ca un scurtcircuit! Ultimele versuri mi se par cele mai puternice, mai concentrate: sunt plina de trup statut! e unul dintre acelea care iti intra in minte si nu-ti mai iese.
eu implinesc azi inca un poem. al tau.
eu implinesc azi inca un poem. al tau.
Pe textul:
„flash" de Silvia Bitere
0 suflu
ContextE o rescriere jucausa a unor teme si imagini minulesciene care cred ca ti-a reusit , si care este antrenanta si placuta la lecuta.
Pe textul:
„Sfada amanților" de Andrada Ianosi
0 suflu
ContextEu as prefera, in locul ultimului vers: "Compatrioti: Sa muriti bine!", fiind replica intoara sa celebrului "Sa traiti bine!", chiar daca se potriveste un pic mai greu in plicul epigramei
Pe textul:
„Mesajul Președintelui-jucător pentru 2012, anul Sfârșitului lumii (conform previziunilor mayașe)" de Goea Maria-Daniela
0 suflu
Contextinteresanta lectura si unele dintre imagini demne de retinut. cand o sa fiu mai teafar poate o sa scriu mai multe
Pe textul:
„allegria" de liviu ofileanu
0 suflu
ContextO lectura cu totul surprinzatoare! Poemul tau reuseste un lucru pe care putine poeme il reusesc. sa te prinda pe contre-pied, sa te faca sa nu mai intelegi nimic, pentru o fractiune de secunda. Primele trei versuri reusesc asta prin simplitatea lor si prin felul in care se iau in serios. Poemul mizeaza, de altfel, pe simplitate, si traieste din cateva imagini foarte puternice - umbra de pasare inalt cuvantatoare e maximul -si din cateva cuvinte foarte dure: spinteca, neom.
Apoi cred ca iti reuseste foarte bine surprinderea, intr-o mana de cuvinte, a dimensiunii agresive, dezumanizante a singuratatii.
cu placerea lecturii,
Apoi cred ca iti reuseste foarte bine surprinderea, intr-o mana de cuvinte, a dimensiunii agresive, dezumanizante a singuratatii.
cu placerea lecturii,
Pe textul:
„Abecedar al melancoliei," de Bot Eugen Iulian
0 suflu
ContextPoemul tau e aproape filosofic, Ottilia. E o meditatie interesanta asupra actiunii distrugatoare a unui timp impersonal asupra noastra. Poemul cred ca ar mai trebui putin prelucrat, ideea e insa formidabila. Raman cu versul "pe cadranul marilor", un vers ce-mi pare un raspuns la eminescianul "pe miscatoarele carari"..
la buna recitire,
la buna recitire,
Pe textul:
„mecanism" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextFoarte jucausa poezie, avand totusi un aer trist, melancolic, cu accente patetice bine controlate - de fapt cred ca e unul singur, acela din ultimul vers al penultimei strofe. Prima strofa este de o sinceritate si simplitate frapanta. coborarea din trup "ca un abur pe senile" - care are ceva din actul ctitoritor al "descalecarilor" - ia forma unei daruiri supreme catre celalalt si predispune la "raniri". Celalalt insa, coraline, pare a fi o prezenta si o absenta in acelasi timp, pare ca trupul ei e numai sonoritatea propriului nume.
Alaturi de versul, memorabil, din care am citat mai devreme, merita citat si cel din apropierea finalului "cand iti spuneam cata tarcoale am dat lumii" - care sugereaza o cautare indarjita, continua, si totusi cumva copilaroasa, avand in ea ceva din animal bland, care nu reuseste sa-si faca destul curaj.
In afara strofei de la mijloc, cea de trei versuri, care mi se pare ca e putin prea zgomotoasa si cu picioarele iesindu-i afara din logica poemului, totul suna foarte bine.
Cu placerea lecturii,
Alaturi de versul, memorabil, din care am citat mai devreme, merita citat si cel din apropierea finalului "cand iti spuneam cata tarcoale am dat lumii" - care sugereaza o cautare indarjita, continua, si totusi cumva copilaroasa, avand in ea ceva din animal bland, care nu reuseste sa-si faca destul curaj.
In afara strofei de la mijloc, cea de trei versuri, care mi se pare ca e putin prea zgomotoasa si cu picioarele iesindu-i afara din logica poemului, totul suna foarte bine.
Cu placerea lecturii,
Pe textul:
„mereu e azi" de Silvia Bitere
0 suflu
ContextUn poem interesant, care scurtcircuiteaza placut canoanele literare si (uneori) lingvistice, refuzand predicate, conjunctii, etc., concentrand la maxim, in cateva substantive si verbe o stare ambigua de cadere-inaltare. Retin imaginea fumului revazandu-si cerul, foarte puternica, in care pronumele acela posesiv tradand o intimitate stranie, aproape materna, cu cerul.
cu placerea lecturii,
cu placerea lecturii,
Pe textul:
„dansul de pietre" de Djamal Mahmoud
0 suflu
ContextFoarte fromos poemul, Iulia! Remarc o schimbare profunda a tonului fata de cel cu care ma imprietenisem eu, dar si pastrarea aceleiasi ingenuitati si precizii formidabile in potrivirirea cuvintelor. Sa nu te lasi niciodata de scris!
cu bucuria regasirii,
cu bucuria regasirii,
Pe textul:
„Retorica înțelepciunii cosmice" de Iulia Elize
Recomandat0 suflu
Contextremarcabila acuratetea si caracterul surprinzator al imaginilor. la fel de remarcabil ca poemul le tine pe toate la un loc. Un text fara umbra!
cu placerea lecturii
cu placerea lecturii
Pe textul:
„cineva în picioare" de ștefan ciobanu
Recomandat0 suflu
ContextE un pic prea didactic poemul, prea explicativ, incearca sa supraliciteze si din motivul asta suna uneori fals. as zice ca e prea filosofic, daca nu m-as ocupa eu insumi destul de serios cu filosofia. dar si asa zic tot aia. Apoi nu prea se leaga strofele. Incepi cu o fata si fata dispare de-a lungul poemului definitiv. Iti uiti personajele :) In rest ai cateva imagini frumoase si o dezinvoltura in a scrie. Ceea ce cred ca e foare bine. Important este, cred eu, zic, in poezie, sa nu confectionezi tot felul de teme complicate, ci sa porneste de la carnea lucrurilor si a vietii. De acolo, in mod natural, se poate ajunge oriunde.
Cele bune,
Cele bune,
Pe textul:
„Lucrurile pot fi cumva" de Monica Manolachi
0 suflu
ContextAmuzant pamfletul si binisor scris. M-am "distrat" citindu-l. M-a amuzat mai ales finalul tragi-comic, care sparge paralelismul de pana atunci cu finalul poemului lui St.A. Doinas.
La buna recitire,
La buna recitire,
Pe textul:
„Mistrețul cu râtul păros" de neculai lunca
0 suflu
Contexthaiku-ul e un fel de a scrie poezie atunci cand te plictisesti de moarte si nu ai ce face. Eu as fi incadrat, sincer, haiku-ul asta la atelier. NU mi-o lua in nume de rau, dar nu ai nicio imagine inedita, nici o metafora surprinzatoare (ba dimpotriva, locuri batatorite gen "stejar secular", "crengi desfrunzite", "cuib parasit"). Singura calitatea (totusi mare) a haiku-ului astuia este ca se termina repede. Caci ai mai fi putut linistit adauga inca cateva sute de astfel de versuri culese de prin compendiile de poezie universala.
Pe textul:
„toamnă târzie" de nicolae tomescu
0 suflu
ContextFinalul poemului e foarte bun, de fapt eu as reduce poemul la ceea ce apare intre ghilimele. Restul mi se pare un soi de personificare ce nu mai tine de pe timpurile lui Delacroix, cand libertatea conducea oamenii. Dar ultima bucata ar putea fi salvata
Pe textul:
„Vulturii tandri" de Adrian Suciu
Recomandat0 suflu
Context