Poezie
Sonet 242
CCCXII
1 min lectură·
Mediu
Credeam fierbinte-n toate minciunile mințite
De buza ta `nroșită ca pielea unui măr,
Dar iată: mi-e credința atâta de cuminte,
Că dragostea din vorbe-ți se face adevăr.
Se face duh ce iartă aceasta coastă ruptă
Și-ți intră ca o pace în suflet și-n plămâni;
Se face trup, iar carnea-i cu carnea ta se luptă…
Și de acum căderea poți doar să o amâni.
Nu-i un păcat această mirabilă-ntâmplare!;
Nici moartea o sentință că știm și suntem vii!
O să se împlinească demonica lucrare
A șarpelui doar mâine, când ne vom despărți.
Acum, când adevărul îl am și-l înțeleg,
Tânjesc după minciuna ce mă făcea întreg.
012.346
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cristian Vasiliu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 105
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cristian Vasiliu. “Sonet 242.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-vasiliu/poezie/13995376/sonet-242Comentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PSPSPaul Gabriel Sandu✓Un poem rotund, bine incheiat, in care jocul oximoronic reuseste foarte bine, fara sa sune o clipa fals. o lectura placuta
0