Paul Bogdan
Verificat@paul-bogdan
„Cuvintele sunt prea sarace pentru a exprima o stare de spirit”
N, 03.05.1968 contact: paul.bogdan(at)agonia.net-Debut în poezie: "Poezii", volum în tandem realizat împreună cu Ioana Andreea Bogdan, 2004;-Debut în proză: Antologia concursului național "Ion Creangă" povești și povestiri, 2004;-Semnatar al manifestului literar Boierismul;-Publicat cu articole, poezie și proză în cotidiane și reviste literare;-Nuvele în limba armeană în revistele Marmara (Constantinopol), Harach…
Te-ai gândit la faptul că unii rebeli pot fi pur și simplu paranoici? Următoarea frază m-a edificat:
\"
Oricărui rebel care reușește să convingă, i se va propune, mai devreme sau mai târziu, un târg. O integrare în ordine, un rol, o poziție în elită. Acest lucru poate fi făcut explicit sau implicit. Metoda subtilă de corupere constă în acordarea de drepturi, conform structurii organizaționale acceptate, coroborată cu o presiune crescândă pentru respectarea și chiar promovarea regulilor prestabilite.\"
Adică ție ți s-a acordat nivel 120 pentru că a vrut cineva să te \"domolească\", cumpere, corupă?
Pe mine nu m-ai convins! Ai primit nivelul deoarece s-a considerat că poți promova pertinent texte de valoare. E atât de simplu... de ce simți nevoia să treci această banalitate prin creuzete și alambicuri?
De ce ar fi făcut \"elita\" acest lucru când era mult mai simplu să primești nivel de acces -20?!
Fraza:
\"O lecție care e bine să nu fie uitată: rebelul nu-și poate însuși metodele represive ale ordinii. Nu fără a deveni fie un demolator nediferențiat, fie un generator de elită care să înlocuiască vechea conducere, continuând opresiunea într-o nouă formă.\"
...poate doreai să fii un \"generator de elită\" și ai sfârșit prin a deveni un demolator?:) ... hilar, Victor... hilar
Nu știu de ce se consideră acest site a fi un fel de stat dictatorial și că regulamentul său de funcționare este un fel de constituție perfectibilă.
Îi asigur pe toți membri acestui site că sunt membrii unui simplu portal cultural fără pretenții de organizație de tip social și care, din păcate, în momentul actual funcționează doar din inerție.
...nivelele de acces nu sunt grade nobiliare, ci simple gradații de opțiuni tehnice prin care se poate asigura acestui site un conținut decent din punct de vedere literar.
Editorii fac tot posibilul pentru ca acest site să nu se desființeze nu pentru că ar beneficia de avantajele unui fotoliu în \"Marea Adunare Națională\".
Care este nebunul care și-ar dori ca zilnic să aibă de-a face cu tot felul de ciudați doar de dragul de a sta la butoanele unei dictaturi nerentabile?
Pe textul:
„Paradoxurile rebelului" de Victor Potra
Nu, eu îți mulțumesc!
mai sus este un alt link.
Pe textul:
„amintire și iertare" de Constantin Enianu
Recomandathttp://www.davidduke.com/general/the-desperate-cover-up-of-the-zionist-orchestrated-genocide-of-armenian-christians-is-now-on-full-display_2935.html
http://www.google.ro/search?hl=ro&q=%22The+Jewish+genocide+of+armenian+christians%22&btnG=C%C4%83utare+Google&meta=
Pe textul:
„amintire și iertare" de Constantin Enianu
RecomandatCele scrise mai sus sunt valabile.
Vă mulțumesc pentru aprecieri!
Pe textul:
„Nici prin mintea păsării" de Paul Bogdan
RecomandatPe textul:
„Randuri" de bebe bocica
De îmbunătățitIndiferent de capacitatea de exprimare, poezia se prelinge din suflet cu deosebită putere sau... așa ar trebui să fie. Nu trebuie să ne temem de cuvintele noastre sau de ordinea în care le așezăm pentru a ne arăta lumii așa cum suntem. Luați fiecare literă în parte, pe sărite, sau în ordine alfabetică... nu contează!, si aruncați-le afară din suflet cu toată puterea! Pot rezulta sunete guturale sau simfonii... izvorul este esența! Ce cred alții despre ce ați scris chiar nu contează. Important este faptul că atunci când scrii poezie te rogi. Sufletul se dezvăluie, se confesează ochilor străini... vulnerabil. Ori, acest curaj, cred eu, că se numește: poezie.
Pe textul:
„Nici prin mintea păsării" de Paul Bogdan
RecomandatAm cosiderat că este de atelier pentru că este scrisă în același stil pe care-l foloseam cu câțiva ani în urmă... mi se pare perimat. Sunt subiectiv? Bineînțeles că sunt! De aceea se află în atelier.
Pe textul:
„Nici prin mintea păsării" de Paul Bogdan
RecomandatPe textul:
„Nici prin mintea păsării" de Paul Bogdan
Recomandathish66 = hasna
Vă rugăm să recitiți regulamentul de funcționare. Riscați nivel de acces -20 și pe contul \"Tufaru Ramona\".
Pe textul:
„Luna" de Tufaru Ramona
De îmbunătățitAcesta era un simplu anunț pentru lansare de carte pe care l-ai transformat într-o insultă la adresa lui Paul Goma...
Antisemitismul este o pacoste(!) așa cum pacoste este și antiromânsimul... existent, paradoxal, în absența \"românismului\".
Mie, unuia, îmi este străină(din fire) ura de rasă iar prigoana, chiar dacă îmi este străină ca experiență de viață, o am moștenire ascunsă undeva ca sentiment. Prin urmare, îi înțeleg foarte bine pe evreii care își pledează cauza și niciodată nu aș face pare dintr-o \"mișcare\" sau lua parte la un curent de opinie care ar avea ca scop uciderea lor.
Unde mai pui că eu însumi pledez pentru recunoașterea genocidului armean... cât de ipocrit aș putea fi?!
Dar, în același timp, nu mă feresc de a penaliza acțiunile unui om dacă acesta este evreu doar de teama de a nu fi etichetat ca antisemit.
O mică paranteză:
Acum o lună am trimis spre corectură un text al unei doamne... am fost acuzat prin mail de \"cenzură antisemită\"... ca să vezi...
Acestea sunt \"emoțiile\" care m-au revoltat atunci când \"m-ai acuzat\" ca aș fi un partizan al antisemitismului prin \"simpatie\" cu Paul Goma.
Pe textul:
„Lansări de carte Paul Goma" de Paul Bogdan
Paul Goma nu este un \"caz de dizidenta poilitica anti-semita\". Dizidența sa este anticomunistă dar, desigur, securiștii jenați de existența lui Goma acționează ca și tine, Andu, etichetându-l ca fiind antisemit. Astfel, este mult mai ușor de combătut... prin discreditare.
Numai că mie nu mi-e teamă să-l fac auzit pe Paul Goma în lupta sa împotriva comuniștilor chiar dacă aș putea fi considerat antisemit și asta pentru că sunt armean, în sângele meu nu curge nici zer, nici mămăligă. Și iara, din același motiv: nimeni nu cred că poate să mă învețe ce înseamnă uciderea în masă a unui popor sau prețul vieții proprii.
Și acum, să rezum, pentru o minte ca a ta, Andu:
Toate articolele mele despre Paul Goma nu susțin acest \"antisemitism\" mult blamat al lui Paul Goma, ci susțin un om care din porunca lui Manolescu este cenzurat din toate publicațiile USR, și din toate forurile simpatizante ale USR, pentru că îi înjură pe toți securiștii care au fost și care mai sunt încă la putere.
Dar nu știu cum se face, Andu, că niciodată când suntem față în față nu-mi reproșezi nimic. Probabil scăunelul aflat în fața computerului îți creează o stare de grație și te umple de forță masculină. Crede-mă, un comentariu ca al tău este o mimoză pe lângă zecile de mesaje în care am fost amenințat cu moartea pentru că îl fac auzit din când în când pe Paul Goma. Astfel de atitudini îmi creează o poftă teribilă de martirium pe care numai un păcătos ca mine îl poate înțelege.
Și uite, ca să nu mă apuc acum să recenzez opera lui Goma pentru a te lămuri dacă este sau nu este un \"subiect literar\"... îți dau linkul către siteul său pentru a-i citi romanele: http://paulgoma.free.fr/page1.php
Pe textul:
„Lansări de carte Paul Goma" de Paul Bogdan
Pe textul:
„Beatitudine" de Marius Surleac
Am putea trece prin toate \"ismele\" literare din 89 până astăzi și am putea să le studiem proveniența cu toate că nu știu dacă m-ar încânta să dezleg o ghicitoare facilă ca aceasta care începe scâlâmb cu fracturismul și eșuează lamentabil în biografismul mioritic.
Criticii... pentru știutori, criticii își formează aplaudacii fără de care nu există, așa cum valorile îndoielnice nu pot exista fără susnumiții critici. Un clinci din care doar literatura are de suferit.
Mulți dintre cei numiți de dumneavoastră stau la beri cu acei critici care scriu despre măreața lor operă. Cum ați dori să scrie despre amicii lor? fac un aranjament foarte simplu: ei scriu, criticii inventează curente literare și personalități literare... un manaj cât se poate de firesc care le asigură existența.
Desigur, cele spuse mai sus sunt generalizări dar, în același timp, reprezintă realitatea.
Nu știu de ce dar cred că nu ești un necunoscător ale celor scrise de mine... poate este doar un sentiment.
Pe textul:
„acasă în vis" de Dana Banu
RecomandatAm face împreună \"istoria literaturii de la Marius Ianuș\" dar nu cred că ar avea vreo legătură cu textul de mai sus.
Pe textul:
„acasă în vis" de Dana Banu
Recomandat- În pofida propozițiilor scurte, stilul narativ îndepărtează acest text de conceptul de poezie;
- Câteva greșeli de concepție a frazelor:
\"Acum cu câțiva ani,\" (în urmă) sau (acum câțiva ani) sau (cu câțiva ani în urmă)
\"către intrarea principală a blocului,
ferindu-se de mirosurile permanente din ghena de gunoi a blocului,\" repetiție.
Dacă ați așeza frazele altfel, acest text ar putea fi considerat a fi un fragment dintr-o proză.
Doare ultimele patru versuri sunt poezie.
Pe textul:
„O zi de lucru" de Mazen Rifai
Uite ce motiv minunat am ca să exorcizez siteul de tine!
Pe textul:
„Moș Crăciun venea voios" de Victor Potra
Dacă nu ar exista regula confidențialității asupra activității editoriale, aș spune cie a fost editorul care a recomandat acel text. Până și cei care \"au sărit de fund în sus\" ar crede cele susținute de mine.
Să încercăm să nu devenim paranoici.
În urma pledoariei pro bono a lui Victor, ai nivel de acces 10. Reloghează-te pentru ca noul nivel de acces să se activeze.
Pe textul:
„Pentru rubrica ”recomandate”." de Liviu-Ioan Muresan
Nimeni nu s-a gândit că recomandarea acelui text a fost de fapt o eroare. Editorul a greșit încadrarea...
Reacțiile erau previzibile. Eu unul, care sunt editor de câțiva ani buni pe acest site, știam și cine va reacționa și cum va reacționa.
Am scris acest lucru pentru \"pacea\" ta. Acel text nu a fost trimis la \"Atelier\" datorită comentariilor, ci pentru că, într-adevăr, era un text slab.
Pe textul:
„Pentru rubrica ”recomandate”." de Liviu-Ioan Muresan
Nu am putut de Manolescu. Își lansa \"Istorie a criticii\" în care amicul Tașcu nu figura ca romancier, ci ca dicționarist. Dar nu Manolescu m-a interesat vreodată.
Așteptam să termine Cărtărescu de vorbit și, apoi, Manolescu, pentru a putea să mă apropii de amicul meu. Nici nu mi-a văzut ochii. Stăteam la doi metri de el așteptând să-și exprime reverența.
Am tot așteptat până când l-am pierdut în mulțime pe omul adus de spate, în pulover verziu, parcă, înflorat cu motive ce păreau \"naționale\".
Și l-am tot pierdut până a murit.
Regretăm timpul pierdut înjurându-i relativitatea. Nimeni nu este mai trist pe pămând decât mine.. sau poate doar fiica sa și alți câțiva zeci de prieteni. Dar eu vreau să-mi însușesc această durere... exclusiv, întru ușurătatea altora.
Ne vom vedea cândva, iubite maestre, când voi avea răgazul necesar să-ți mulțămesc cum se cuvine.
Pe textul:
„A plecat dintre noi Valentin Tașcu" de Radu Herinean
