Paul Bogdan
Verificat@paul-bogdan
„Cuvintele sunt prea sarace pentru a exprima o stare de spirit”
N, 03.05.1968 contact: paul.bogdan(at)agonia.net-Debut în poezie: "Poezii", volum în tandem realizat împreună cu Ioana Andreea Bogdan, 2004;-Debut în proză: Antologia concursului național "Ion Creangă" povești și povestiri, 2004;-Semnatar al manifestului literar Boierismul;-Publicat cu articole, poezie și proză în cotidiane și reviste literare;-Nuvele în limba armeană în revistele Marmara (Constantinopol), Harach…
Trec prin mine poezia sau proza ca trenurile, rapid și cu mult zgomot. Tot ce scriu, scriu în viteză fără a reveni pe text. Acum, la a doua citire, văd o parte dintre greșeli.
O paranteză amuzantă
Cineva m-a întrebat cum de este posibil ca în timpul vorbirii(!) să mănânc cuvinte. I-am răspuns că gândesc mai repede decât pot vorbi... de fapt sunt atât de distrat încât îmi continui gândurile cu voce tare de pe la mijlocul lor sau uit să mai vorbesc pe la mijlocul frazei... asta în cazurile fericite.
Și mai trist este faptul că textul odată scris nu-mi arată greșelile, trec peste ele citind de fapt gândul ce l-a creat.
Ce-o fi asta? Un psihiatru prin zonă?
Pe textul:
„Actul I" de Paul Bogdan
RecomandatNu te mai inflama și mai ales nu arunca aiurea insulte că nu le bagă nimeni în seamă mai ales aici pe net... cel puțin nu eu care am întâlnit tot felul de specimene ca domnia ta.
Deocamdată cred că ești iritat din cauza comentariului ce l-am făcut la ultima dumitale proză \"Trei săruturi\" care, între noi fie vorba, nu-ți prea oferă statutul de critic literar.
Vezi? Nu te-am făcut nici josnic, nici laș, nici altcumva că cine știe?!.. poate vrei să mă găsești ca să-mi aplici o corecție corporală și nu-mi doresc asta.
Mă limitez să spun doar că ești un pseudocritic, un prozator slab și un poet de duzină.
Pe textul:
„Mi-e frig" de Paul Bogdan
Și mie îmi place să am ultimul cuvânt de aceea am răspuns încercării tale de a fi ultimul ceea ce nu se va întâmpla deoarece am să opresc comentariile sub acest text :D
Vreau să spun că am avut și eu câteva clone, vreo 6 la număr, pe care le-am sinucis pe rând cu excepția ultimei care mi-a sucombat din cauză de schimbare a politicii (uups, să fiu atent că politica aduce cu sine -20, vorba aia, nivelul olandez) site-ului care poate fi schimbată oricum și are dreptate să se schimbe deoarece este un site privat din care poți ieși când vrei sau mai bine zic când nu prea vrei.
Așa că m-am hotărât să-mi salvez poeziile ultimei clone și să le pun sub Pan care, în paranteze fie spus... și el este o invenție, și care mi-a fost surpriza??? M-a atacat unul Griblură sau Bordură sau numai știu cum pe care eu tot clonă îl bănuiesc a fi.
Astea fiind spuse închei definitiv acest text muțindu-l la subsol.
clonați din toate țările, uniți-vă!
Pe textul:
„Excursie în DoDu" de Paul Bogdan
Domnule Macadam, această poezie se afla în \"colecția\" unei clone în care burdușeam poeziile mai slăbuțe și pe care m-am hotărât să nu le pierd ci să le transfer aici.
Chesita cu dinții nu mi-a plăcut nici mie, nici poezia maestrului Costel nu mi-a plăcut prea mult fapt pentru care m-am abținut de a comenta la subsolul ei.
Oricum, apreciez efortul critic al unui prozator ca domnia ta cât și aprecierea încurajatoare \"poți mai bine\". Dar, cu tristețe vreau să vă spun că nu voi putea mai bine în sensul conceptului dumneavoastră despre poezie.
Pe textul:
„Mi-e frig" de Paul Bogdan
Pe textul:
„scop" de bugnariu-nicolae alexandru
cu simpatie,
Paul
Pe textul:
„Diaspora si noua lege electorală" de dumitru cioaca-genuneanu
Port în ochi nemărginirea cerului
Străbat cu gândul toate culorile și sentimentele mele
Am găsit lacrimi albastre... le-am cules
În sfârșit, trebuie să vă spun că nu sunt critic de poezie ci doar un cititor de poezie, așa că opiniile mele țin doar de esteticul personal și pot fi eronate.
la bună citire!
Pe textul:
„Autoportret" de Anca Mortensen
a sufletului meu
Mi-a fost frică de cuvinte. Se loveau,
ca un ecou, de mine. M-au durut\"
Aceastea sunt singurele versuri care ar putea conferi acestui text denumirea de poezie. În rest nu sunt decât imagini descriptive, prozaice, a unui moment din viața dumneavoastră, probabil momentul unei reconcilieri sentimentale și nicidecum nu reușește să configureze un autoportret așa cum insinuează titlul.
Pe textul:
„Autoportret" de Anca Mortensen
Text deosebit de slab care probabil vă spune doar dumneavoastră ceea ce vrea să spună. Imensa Micime? Fratele bacovia și tov. stănescu sunt mai mici decât dumneavoastă în vârstă sau talent? Lumi adormite de frați psihologi... să înțelegem că bacovia era psiholog?
De fapt... ce am putea înțelege?
Pe textul:
„De Toamna" de qasman
Expresia corectă este: \"adus de spate\"
la bună citire!
Pe textul:
„e ora cand lupii se aseaza la masa" de Anni- Lorei Mainka
Totuși am o întrebare:
De ce pomenești de noaptea dintre 25-26 octombrie 1940 și de \"teama\" Ministerului de Externe când peste acestă noapte au trecut câțiva ani de război în care \"românii eliberatori\" au ajuns până în Crimeea. Să fi trecut trupele române pe lângă brațul Chilia?!
Consider aceasta ca pe o \"scăpare\" în construcția articolului.
Pe textul:
„Salvati Delta Dunarii!" de George Brasoveanu
RecomandatAm o întrebare:
Cum este adus din spate adrisantul acestor versuri și de către cine?
Pe textul:
„e ora cand lupii se aseaza la masa" de Anni- Lorei Mainka
ceva de genul:
unele clipe se colorau ca părul tău de fum
............................................
primeam în piept litere ca pe gloanțe dum-dum
sau poate găsești un epitet cu \"gloanțe\"... \"ca pe gloanțe-secunde dum-dum\"?! Nu-i un epitet prea reușit în cazul de față că dă în prea multă \"cronometrărie\" a primei strofe.:D
Mi-am expus această părere profană deoarece primul vers sună foarte greoi neanticipând catrenele reușite ce îl urmează.
Pe textul:
„mimesis" de Liviu Nanu
De ce \"articol\"?
Pe textul:
„Cînd Dumnezeu coboară să facă prezența" de florian stoian -silișteanu
Pe textul:
„Să eliminăm țăranii !" de Eugen Galateanu
Pe textul:
„Mi-e toamnă" de George Bălan
Nu am timp să dezvolt toate ideile din text dar uite măcar una tot am să ating.
Spui că fericirea edenică ar fi ignoranța. Ei bine, eu cred (și nu numai eu)că fericirea edenică este conviețuirea cu Divinitatea. De fapt toate religiile au ca scop final acest lucru. Acesta este mântuirea în sine și scopul fiecărui creștin, reîntoarcerea în Rai. De ce s-ar zbate un creștin pentru a moșteni ignoranța veșnică?
Ce are acest lucru cu teologia?! Omul este format, după unele perceptele creștine, din suflet, trup și spirit,(raționament), acestea i-au fost date în momentul \"facerii\". Omul a fost \"constuit\" naiv sau, mai bine spus, cast, inocent, fără a cunoaște diferența dintre bine și rău.
Adam nu a fost pus în fața unei alegeri, el trăia deja în prezența lui Dumnezeu nu avea de ce să tindă spiritual spre El. Pur și simplu nu a ascultat o poruncă. Iar primele păcat din lume sunt invidia și mândria pe care le-a săvârșit Lucifer care dorea să fie ca Dumnezeu și care, l-a \"ispitit\" pe Adam.
PS Oricine poate raționa pe marginea religiei, nu există un monopol al teologilor.
PPS Biblia se compune din două cărți, Vechiul și Noul Testament.
Pe textul:
„Text și comentariu" de Elena Malec
\"Baboo\" a fost o glumă răutăcioasă, nu înseamnă \"babă\" ci \"babuin\", știi dumneata... maimuța cu fundul roșu. Scuze și pentru această glumă nesărată.
Pe textul:
„Anticomunismul bovin nefurajat" de Eugen Galateanu
Pe textul:
„Excursie în DoDu" de Paul Bogdan
