mimesis

dar normal ca nu am ce comenta. As vrea sa pot atrage cumva atentia asupra ei. In primul rind pentru ca nu e scrisa de un narator autist, ci de unul care se desface catre o realitate mai colectiva. In al doilea rind pentu ca nu este comunicata print-un canal empatic.

Cred, maestre, că ar mai trebui să lucrezi la prima strofă. Poate găsești ceva care să înlocuiască \"ceasurile\" din primul vers care se repetă în al patrulea. Astfel ai scăpa și de măsura prea lungă a versului.
ceva de genul:
unele clipe se colorau ca părul tău de fum
............................................
primeam în piept litere ca pe gloanțe dum-dum

sau poate găsești un epitet cu \"gloanțe\"... \"ca pe gloanțe-secunde dum-dum\"?! Nu-i un epitet prea reușit în cazul de față că dă în prea multă \"cronometrărie\" a primei strofe.:D
Mi-am expus această părere profană deoarece primul vers sună foarte greoi neanticipând catrenele reușite ce îl urmează.

ori ai aderat la o sectă platonică, ori ai facut-o de capul tău, altfel nu se poate.
sociologia e o știință prea tânără și tocmai de aceea puțin pervertită - asta apropo de \"tivul\" de sub titlu.
LA și RE, în unele cazuri, fac acrobații pe sârmele unui portativ - dacă recunosc lucrurile astea, nu înseamnă că sunt și un interpret bun.
Construcția mea dizarmonică m-a îndreptat către silogistică, tocmai de aceea îmi place concluzia:
\"cineva, tot mai rar, ne mai trage de sfori
însă noi vom muri ca un grup statuar\"

e un text cu o atmosfera care-mi place, molcoma si incrincenata deopotriva. as avea unele chestii de semnalat: nu vad rostul albinelor si al mierii in tot contextul asta cit se poate de urban. poate doar sa vina la o cura de plictis. apoi, unele reduntante:
se-auzea doar LA-RE-VE-DE-RE
repetat obsesiv.
sau tot aceleași artiste.
nu cred ca strica muzicalitatii sa elimini obsesiv si tot.

Paul, Mile, mulțumesc pentru sugestii, am făcut modificări. Recunosc (dar nu e o scuză), am postat textul ăsta în grabă fără a-l mai verifica.
Florin, onorat de comenatariu
Adrian, încerc și eu marea cu deștul. Dar nu te concurez, stai nliniștit. Poate la șprițuri.

Prima și ultima strofă sînt reușite. Cea din mijloc mi se pare puțin cam simpluță.
Pe întreg e un text fain.

Ioana, steluta venita din partea ta mi-a luminat noaptea. Si ziua. Onorat.

Mi-am si adus aminte de acele despartiri cu batistele fluturand..:). Imi pare rau doar ca nu am suficient timp pentru a savura pe indelete!

Expresii sublime:
\'unele clipe luau culoarea părului tău de fum\';
\'nu ghiceam ce fruct ar putea să-ți cadă în poală\'.

Daca tot e o poezie cu rima, eu ma gandesc ca versurile ar trebui sa aiba aceeasi masura. Nu stiu..

Virgil onorat de trecere și opinie.
dana, nu e obligatoriu ca versurile să fie egale ca număr de silabe. Chiar și în poezia cu rimă. Sînt atîtea exemple la îndemînă, încît la repezeală nu-mi vin în minte decît Sorescu sau Brumaru. Mulțumesc de trecere.

Silvia, ai citit-o in cheia potrivita. Nu ca ar fi fost incifrata poezia asta, dar exista niste sensuri asa cum bine ai observat. Cred ca voi schimba insa (\"infipte\" cu \"au crescut\", mi se pare mai potrivit. Onorat de trecere, ne mai citim.

regasesc acelasi anton pe care mereu l-am citit cu placere.
poate ca a doua strofa nu este la fel de buna ca ultima dar stim cu totii faptul ca nu trebuie neaparat ca intr-un text strofele sa fie toate la fel de bune.uneori e vorba de antiteza lirica sau stilistica dintre doua, care in citire da o nota mai intensa textului.

Claudiu, ai remarcat cît se poate de bine. Strofele difer? între ele și din punct de vedere prozodic și valoric. Intenția mea a fost ca \"abuzînd\" de \"același-aceleași\" să trimit cititorul spre titlu adică spre ideea de repetare, de imitație. Iar subtitlul ca și imaginea...(e prima dată cînd folosesc o imagine într-un text) sper să conducă la aceeași impresie, cu o notă ironică (mai puțin autoironică de data asta). Onorat de vizită.