Paul Bogdan

Se fabrică miracole în România? Neîndoielnic! Poate scopul nu scuză mijloacele în cazul în care un ierarh se folosește de imaginea divină pentru a „vindeca” pe cei bolnavi dar un lucru este cert: placebo sau intervenție divină, miracolele se întâmplă.
Problema în acest articol este alta și anume că un critic literar își folosește publicația ca tribună într-un domeniu străin lui ceea ce îl face vulnerabil. Cine s-ar încumeta să îl desființeze pe domnul Manolescu pe marginea unui text de specialitate?! Puțini.
O altă problemă a domniei sale este aceea că devalorizează biserica în mod gratuit. Citat: „După 1989 a devenit aproape o modă sfințirea diferitelor monumente istorice. Purificare, adică, de dracul. Diavolul CDR a fost izgonit din birouri sub capetele umil plecate ale noilor miniștri...”. „Binecuvântarea casei noi” nu este altceva decât o binecuvântare și nu o exorcizare. Vorbind în necunoștiință de cauză, Criticul, se depreciază în mod lamentabil.
În altă ordine de idei nu pot să nu-i dau dreptate domnului Manolescu atunci când înfierează foamea de morbid și senzație vulgară a mass-mediei dar... acest lucru îi aduce și domniei sale un vot de blam, acum, când face să reapară pe firmament „stricăciunea” societății românești într-un mod senzațional și anume prin „opinia criticului Nicolae Manolescu”.

Un alt citat:
„... exorciștii împărtășesc cu toții(?!) ideea că diavolul lucrează în trupul omului. În loc să se ocupe de tulburările sufletului, se consacră alungării diavolului din trupul chinuit”
Câți exorciști cunoaște domnul Manolescu? De unde știe domnia sa ce înseamnă exorcist și, dacă știe, de ce confundă practicatorii acestei CHEMÃRI cu țigăncile care dau în bobi și popii care „deschid cartea”? L-o fi cunoscut pe părintele Argatu? Dacă l-a cunoscut, atunci de ce vorbește?! De ce generalizează? Și apoi... diavolul nu lucrează în trupul omului ci în suflet... de unde până unde afirmația că exorciștii nu se „ocupă de tulburările sufletului”? De preot confesor sau de „duhovnic” a auzit? Preoții nu se roagă pentru salvarea trupului, ci a sufletului. O chestiune elementară: diavolul provoacă tulburare a sufletului care se manifestă în trup.
Poate am părut infatuat în finalul comentariului anterior, de aceea am simțit nevoia unei reveniri. M-am raportat la domnul Manolescu doar prin prisma „specialistului” în materie, o specialitate care domniei sale îi lipsește. Nu este vorba de diploma în teologie, care se poate obține relativ ușor, ci de experiența în materie, practică și studiu, și mai ales credința că Binele există așa cum există și Răul. Sunt ceea ce se poate numi „martor”.

„S-a instalat în mintea oamenilor ideea că răul nu le vine de la semenii lor, ci de la însuși diavolul” (N.M.)
Încă o chestiune elementară... și răul, și binele ne vin de la semenii noștri, și răul, și binele manifestându-se prin om. Până și boala este „lucrătura diavolului”. De ce? Deoarece Dumnezeu ne-a creat perfect în trup și orice alineare a acestui templu nu este „lucrarea sa”. Se pot vindeca prin medicamentație aceste alienări pe care le numim boli? Desigur! Dar unii preferă rugăciunea pentru a se vindeca. De ce se împotrivește acestui lucru Domnul Manolescu?!

Domnule Geană, când o să ne întâlnim am să-ți povestesc despre două exorcizări pe care le-am făcut. Este vorba despre doi copii, deci nu poate fi vorba despre acel „placebo spiritual”.
Până la urmă m-ai adus acolo unde ai vrut, la polemica ideologică pe marginea unor subiecte despre care nu-mi place să discut pe internet.

Domnule Geana, ideea articolului este aceea că Manolescu, criticul de referință la ora actuală, a cocoțat pe pagina publicației ce cu onoare o conduce, opinia sa personală sub forma de știre de duzină. El este critic... ce contează pentru învățăcelul la litere ceea ce spune domnia sa în acest caz? Ce o să consemneze istoria literaturii?
În ceea ce privește situația celor patru tineri dramatizată stângaci de domnia ta nu pot a spune decât că iar argumentezi aiurea într-un domeniu pe care nu-l cunoști, așa cum îi este străin și \"confratelui\" mătăluță, Manolescu.
Un contraargument?! Nimic mai simplu. Încearcă mata să intri în pantaloni scurți la restaurantul Hilton... Unele instituții au \"ținuta obligatorie\", domnule doctorand.

Și încă ceva. Dacă ar fi să facem un raport între dumneata, manolescu și mine, luând în calcul exorcizările făcute și opera scrisă, dă-mi voie să-ți spun că eu sunt singurul care știe despre ce se vorbește aici.

Vă mulțumesc pentru comentarii. Sunt convins că ar fi fost și ceva \"mai puțin blând\" de spus despre această poezie dacă nu ar fi fost cu dedicație.

Vă mulțumesc pentru comentarii. Sunt fericit că acest text a plăcut.

Poezia urbană este o poezie cu caracter social scrisă de raperi sau de \"băieții de după blocuri\"

Îmi pare rău că trebuie să spun dar acest text este o poezie nereușită.
El stă la masă, după aceea în parc(?) de unde tu pleci ca să-l inviți lângă tine, la masă... n-am reușit să înțeleg nimic.

ce o să... zbeire?
feric(fier) sau feeric?
drept îm... ?

Observ că aproape toate textele tale se află la \"atelier\"... sper ca editorii să nu fi comis greșeala de a ignora vârsta autorului. Că tot veni vorba... câți ani ai?
Poate ar fi bine să completezi \"biografia\" din pagina de autor.

Această poezie se află la atelier deoarece nu este \"prea superioară\"...

Atenție la editare, lipsesc litere din cuvinte!

Acest text poate fi încadrat la \"gânduri\"
Invenția cuvintelor presupun că are anumite regului. Una dintre acestea ar fi consecvența. înnumeri... înumeri... nu sună mai bine \"numeri\"?!

Degeaba scriem un catren în rime (unele false) dacă nu îi atribuim măsură și ritm.

Textul începe cu o imagine romantică ce conține o anumită metaforă plăcută și se sfârșește nereușit, într-o concluzie fără vlagă, parcă ostoită de puterea conferită versurilor:

ca un suvoi de lacrimi
revarsat in dorinte.

Cu toate că este o poezie sensibilă nu pot să nu remarc că frizează cu banalul.
Conține de patru ori cuvântul \"zăpadă\"... în trei strofe este cam mult.

Într-adevăr acest text nu este extraordinar... probabil că acesta este motivul pentru care se află la \"atelier\".
Cu alte cuvinte: este un text slab cu exprimare defectuoasă.
ex: O sa plangi de succesul nostru

Sunt convins că ai scris influențată de un sentiment, ar fi trist dacă ar fi fost altfel... dar sunt și autori care construiesc de dragul de a construi poezie.

Ce am vrut să spu, mai simplu, este:

Ce înseamnă, de exemplu
-\"Să te îmbrățișez aș vrea să te caut\" ?

Comentariul meu nu trebuie să te demoralizeze. Este o părere ca oricare alta. În fond ceea ce ai scris îți aparține și lucrurile de acest fel sunt în interiorul nostru... intangibile.

Mă tem că nimeni dintre învățăcei nu va memora poezia aceasta pentru a învăța lecția despre eseu...

PS... continuu, corectează te rog.

\"Să te îmbrățișez\" are rolul aici doar de a plictisi cititorul și nu acela de a sublinia o obsesie sentimentală sau chiar poetică... să spunem.
De ce acest lucru? Deoarece, uneori, acest \"să te îmbrățișez\" nu ajută nici măcar la construcția frazei ținând loc mai mult de alineat.

Parcă ar fi o traducere. Din catren lipsește aromonia rimei, măsurii și ritmului.