Paul Bogdan

Vă mulțumesc pentru comentarii!
Acest text este doar un joc de cuvinte/fraze, scris în manieră douămiistă și despre douămiiști, scris pentru a-mi dovedi mie însumi că pot scrie și altfel.

Domnule Mihuț, acest articol/pamflet își dorește doar să trateze(ambulatoriu) o anumită tară a domnului Marin Mincu.
Despre meritele și locul domniei sale în literatură s-a scris destul de mult și, dacă o să consider necesar, am să o fac și eu sau poate altcineva de pe acest site.
De ce nu scrieți dumneavoastră?
Cum am mai spus și în alt comentariu, consider că domnul Mincu este SINGURUL promotor al tinerilor... ceea ce îi spală \"păcatele\" din plin.

Dacă nu ar fi titlul, cititorul ar trebui să citească jumătate de pagină pentru a înțelege ce vrei să spui în acest text.
Opinia mea este că ar trebui să începi \"proza\" altfel.

Am modificat textul prin completarea listei semnatarilor. Nu am mai numerotat deoarece nu este completa.

Am să modific de fiecare dată textul adăugând noile nume ce-mi vor fi comunicate de domnul Valerian Stan

Câte cugetări adânci poate naște un aforism...
Am impresia că nu v-am urat \"bine ați venit!\", maestre. Scuzele de rigoare!
În amintirea unor vremi trecute dar plăcute nu pot a mă abține de a nu vă introduce în acest comentariu o chestie care să vă \"sâcâie\" puțintel:

o virgiliță este necesară înaintea conjuncției \"ci\"

Cu aceeași sinceră simpatie,

Pan

Ce-i asta? O variantă a poeziei \"Totuși, iubirea\"? Să-l lăsăm pe Păunescu să-și rescrie poeziile...

Acesta este un link către un articol al meu. Acolo găsești, în josul paginii-ultimul link, pagina web a lui Paul Goma. În acea pagină se află jurnalul său pe anul 2005 în format pdf. Se poate descărca pe PC sau citi on line.

Se dorea atunci o intervenție rapidă. Deoarece acest caz este de actualitate se mai așteaptă adeziuni. Probabil vom face public atunci când listele se vor închide.
Sper să fac rost de lista ca să o pun și pe site.

Domnule Florin Bratu, eu nu am proiecte, ci poate doar \"străduințe\", iar aceste străduințe sunt doar pentru simplul motiv că Domnul Paul Goma nu are acces la pagina scrisă din România. Îi ofer aici o pagină.

Nu îmi permit să cenzurez un text al lui Paul Goma excluzând frazele cu care unul sau altul nu sunt de acord... poate nici eu!

Pe scurt despre ceea ce cred eu:

S-a săvârșit un abuz, pe motive neîntemeiate, prin demiterea lui LIS din funcția pe care o ocupa la \"Viața Românească\".

Eu, personal, sunt împotriva oricărei ucideri începând cu Holocaustul și sfârșind cu pedeapsa capitală.

Am citit \"Juralul lui Goma 2005\". După opinia mea nu este un material antisemit. Ceea ce mi-a displăcut este tonul virulent al autorului.

Pe scurt despre ceea ce mă îngrijorează:

Sunt convins că demersul \"Protest Public\" inițiat de către Dan Clucer, Valerian Stan și Mircea Stănescu nu va acumla ca număr de adeziuni o cifră peste 500, iar din cele 500 doar câteva zeci vor fi ale unor nume cunoscute în literatură.

Această convingere mă întristează nu pentru că numărul susținătorilor este deosebit de mic ci pentru motivul pentru care mulți alții nu au făcut un pas înainte... și anume:

teama de represalii în domeniul de activitate.

Imi cer scuze pentru calitatea textului alterat de e-mail. Am să intru pe el mai târziu pentru a-l reedita.

Am mai adăugat o adresă de mail, aceea a domnului Mircea Stănescu.

Până acum, după câte observ, au trimis adeziunile șapte membri ai acestui site, șase sub formă de DA și una FLEOSHK!... tot este ceva.
Îi rog, încă o dată, pe cei care vor trimite adeziunile să completeze datele personale(nume, calitate, funcție-ocupație) deoarece acestea sunt impetuos necesare pentru validarea opiniei proprii.

Adresa promisă se află și în text și la subsolul acestuia. Este adresa personală de mail a domnului Valerian Stan, vă rog să nu faceți abuz de ea...
Ca titlu informativ: eu mi-am trimis adeziunea.

Am cerut o adesa de mail pe care membri site-ului nostru isi pot manifesta adeziunea in conformitate ce cele scrise mai sus, respectiv completand nume, functie, ocupatie.

Din păcate nu este interesant ci cât se poate de \"normal\" într-o societate \"normală\". Este doar teama \"scriitoriciosului\" de a nu fi acuzat de distragere a atenției acordate evenimentului de-cea-mai-mare-importanță. O teamă nefondată, după opinia mea, deoarece cele două evenimente pot apărea liniștit în paginile aceluiași cotidian fără a se înscrie în vreo competiție.

\"La comanda lui Nicolae Manolescu, s-au pornit represaliile contra aparatorilor lui Paul Goma

Nu voi putea niciodata fi suspectat ca nutresc simtaminte de simpatie pentru Liviu Ioan Stoiciu. Uneori, circumstante nefericite creaza bariere intre oameni care in conditii normale ar trebui sa se inteleaga. O asemenea nefericita circumstanta a fost la cea de a III-a Intalnire a scriitorilor romani din toata lumea, la Neptun in toamna lui 1999, cand juriul Intalnirii mi-a acordat Premiul Neptun pentru volumul \"Scriitori romani la New York\" (editura Vestala, Bucuresti, 1998). Volumul, care intruneste portrete ale scriitorilor romani ce au continuat sa scrie in romaneste departe de tara, se inscria, inca vreau sa cred, in obiectivele declarate ale intrunirilor de la Neptun, initiate de regretatul Laurentiu Ulici: de a evidentia activitatea scriitorilor romani din afara granitelor tarii si de a-i reapropia de cei din tara. Ei bine, Liviu Ioan Stoiciu a vazut in rasplatirea efortului meu, sincer si total dezinteresat, o consecinta a apropierii mele de familia Ulici! Confruntat cu asemnea rationamente, refuzi sa mai acorzi vreo credibilitate celui care le proclama. In acest caz lui Liviu Ioan Stoiciu.
Insa, aici nu este vorba de vreo reglare de conturi. Chiar daca nu-l simpatizez pe Liviu Ioan Stoiciu, motivul acestor randuri este exprimarea protestului meu vehement impotriva deciziei Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor, in sedinta sa din 8 septembrie 2005, de a-i retrage acestuia calitatea de redactor-sef adjunct al revistei Viata Romaneasca. Sub conducerea inutilului rezistent prin cultura Nicolae Manolescu (mai nou comentator neavizat al partidelor de fotbal, in Jurnalul National), Comitetul Director al USR, format din marionete nedesfacute inca din sforile tribunalelor proletcultiste din timpul dictaturii stalinist-dejist-ceausiste, a decis demiterea lui Liviu Ioan Stoiciu pe motiv ca acesta a permis publicarea in numarul 6-7 din iunie-iulie 2005 al revistei Viata Romaneasca \"a unui text cu continut antisemit. Este vorba despre fragmente din Jurnalul 2005 al lui Paul Goma.\" Intr-un articol precedent, intitulat \"Reincadrarea\" lui Paul Goma, scriam cum adevaratului rezistent anticomunist i s-a confectionat o noua eticheta in locul celei de \"lipsit de talent\". Acum Paul Goma este \"antisemit\". Daca prima eticheta nu a functionat, cea de acum, si-au zis cozile de topor goiste, va functiona cu siguranta, dat fiind climatul de autoflagelare nationala starnit de pactul Weisel-Iliescu. Ce a deranjat in textul lui Goma, se pare, este intrebarea acestuia: \"Nu se jeneaza defel holocaustologii cand falsifica documente, cand inventeaza cronologia evenimentelor, cand prezinta efectul drept cauza?\" Sau, poate mai mult decat intrebarea, a deranjat raspunsul, care i-ar putea mobiliza pe romani, sa se trezeasca din proverbialul somn de moarte: \"De ce s-ar jena, daca noi i-am obisnuit sa aiba in fata o adunatura de muti?, de mutanzi?, de pitestizati?\" Ei, da! Aici e problema! Ce s-ar face toti mistificatorii de istorie romaneasca, inclusiv capitolul Basarabia, daca romanii nu ar mai fi muti, mutanzi si pitestizati? Si-ar pierde locurile din fata alde Manolestii, Liicenii, Blandienii, Plesii, Adamesteanii, ba chiar si cei din Comitetul Director al USR: G. Balaita, G. Dimisianu, H. Garbea, M. Mihaies, Marta Petreu, C. M. Spiridon, G. Chifu, Al. Cistelecan, Varujan Vosganian, Szilagy Istvan laolalta cu atati alti aparatori ai minciunii postdecembriste. Care o continua pe cea dinainte de Decembrie 1989. Dovada cea mai buna este atitudinea incalificabila a redactorilor de la Viata Romaneasca, Caius Traian Dragomir, Vasile Andru si Petre Got care \"in consens cu opinia Comitetului Director si-au exprimat parerea lor de rau fata de publicarea articolului aflat in discutie si si-au insusit continutul si formularea comunicatului USR pe aceasta tema.\" Si, mai departe, \"Redactorii revistei Viata Romaneasca invitati la Comitetul Director au exprimat adeziunea lor la acest punct de vedere\". Curat ca la sedintele de demascare si de infierare ale dusmanilor poporului din timpul dictaturii comuniste.
Nu numai metoda de lucru este preluata din perioada dictatoriala de trista amintire, ci si motivatia. In fapt, demiterea lui Liviu Ioan Stoiciu indica o escaladare a urii bolnave pe care Nicolae Manolescu o nutreste pentru Paul Goma. Nicolae Manolescu, prin noua functie pe care o are, de presedinte al Uniunii Scriitorilor, a intrezarit posibilitatea de a cenzura nu numai pe Paul Goma, dar si pe cei care il publica sau il apara pe Paul Goma. Asaltul marsav al mestecatorului de bachelita de ochelari a inceput in numarul 48 din 2 decembrie 1998 al Romaniei literare cu un editorial intitulat \"Adio, domnule Goma!\" In el, frustratul critic, referindu-se la doua texte ale lui Paul Goma declara ritos: \"M-am decis, de cum le-am citit, sa nu le public. (…) D-sa a dovedit, si nu o data, ca nu cunoaste (in orice caz, ca nu respecta), in raporturile cu colegii de breasla, nici o norma de comportare civilizata.\" Peste ani, comunicatul din 8 septembrie 2005 al Comitetului Director al USR amplifica dictatul manolescului asupra necesitatii respectarii normelor de buna purtare: \"Nici USR nici conducerea revistei Viata Romaneasca nu doresc limitarea libertatii de exprimare a opiniilor, ci doar incadrarea expunerii acestora in limitele unanim acceptate in lumea civilizata.\" In privinta lui Paul Goma, viziunea de pe urma a lui Nicolae Manolescu, colaborator de nadejde al lui Ion Ilici Iliescu, frizeaza patologicul: \"I se va da tot mai putina importanta. Candva, la o curatenie generala, va fi scos pe faras. Ca gangania in care s-a metamorfozat comis-voiajorul din Kafka. Adio, domnule Goma!\". Chiar daca pentru indeplinirea acestui deziderat Nicolae Manolescu ar fi in stare sa-i rada pe toti care cred in Paul Goma, nu se va intampla asa. Istoria neamului nostru romanesc il va aminti de-a pururi pe eroul Paul Goma si nu pe politrucul cultural postdecembrist, arogantul egomaniac Nicolae Manolescu.
Revenind la sentinta Comitetului Director al USR, aceasta este nu numai o rusine fara de seaman, care ar trebui sanctionata cum se cuvine de intreaga scriitorime romana, dar si o dovada ca Romania mai are mult pana sa scape de lichele, colaboratori si purtatori ai mentalitatilor dictatoriale.

Gabriel PLESEA
New York, 10 septembrie 2005\"

Cu astfel de monumete funerare este înțesată toată România, un obelisc încununat de o stea a cărui simbol a apus în... răsărit.
Articolul acesta îmi reamintește de un articol semnat de mine prin anii 90. Un articol în limba armeană publicat în cotidianele \"Marmara\"-Constantinopole(sîc!) și \"Harachi\"-Paris. Se intitula: După 50 de ani.
...cuprindea istoria unui om, Samuel Krikorian, maior în armata sovietică, înmormântat lângă un astfel de obelisc care se află în orașul meu de baștină, Târgu Ocna.
În timpul intrării trupelor sovietice în oraș, Samuel Krikorian, maior și șef al garnizoanei, l-a salvat de la execuție pe bunicul meu. A murit într-un schimb de focuri antrenat de câțiva soldați germani rătăciți prin pădurile ce împrejmuiesc orașul.
Peste 50 de ani aveam să mă întâlnesc cu nepotul său la Ierusalim, unde mi-a fost profesor. Mi-a mărturisit că familia îl căutase pe Samuel, prin arhivele sovietice, pe tot parcursul acestor ani într-un oraș Ocna. Astfel, aproape toate orașele care aveau în nume \"ocna\" au fost contactate prin scrisori.
Coincidența de a mă intersecta cu nepotul lui Samuel a conferit familiei acea liniște relativă pe care o așteptau de ani de zile.
Samuel se odihnește în același loc, în cimitirul \"eroului sovietic\" din orașul Tg. Ocna unde, rarisimele ocazii în care mă aflu acasă, ne dăruiesc amândurora posibilitatea de a ne împărtăși din lumină. Eu, din lumina recunoștinței; dânsul, din aceea a unui nestrăin.
Îți mulțumesc sincer pentru sentimentele retrezite de lecturarea acestui articol.

Aceasta este web ce îi aparține lui Paul Goma. În el se găsește atât \"Săptămâna roșie\" cât și \"Jurnalul\" său pe anul 2005, cel găzduit de \"Viața Românească\".

Angela și Virgil, pentru a încadra corect comentariile voastre am fost nevoit să lecturez un schimb de replici pe care pot să-l denumesc, cu cea mai mare eleganță de care pot da dovadă, neplăcut. Trebuie să vă spun că doar valoarea voastră literară m-a oprit de la a scădea amândurora nivelul de acces.
Este internetul oare o imposibilă unealtă de comunicare prin care se poate purta un dialog civilizat, inteligent? Este o întrebare retorică, vă rog să nu-mi răspundeți!

Vă rog să dați dovadă de maturitate în dialog!
Nu cunosc cazul Angelei deoarece postura ingrată de editor nu-mi oferă cantitatea necesară de timp pentru a citi atâtea materiale câte mi-aș dori să citesc. De aceea, stimată Angela, te rog să readuci în atenția colegilor de site concedierea dumitale de la revista \"Bucovina\", este un moment prielnic.

Ca ultimă intervenție ce are rostul de a tempera orgoliile și de a impulsiona sentimentul civic vreau să vă atrag atenția că pe acest articol a intrat atât Paul Goma cât și Liviu Ioan Stoiciu. După unele informații, nici Domnul Manolescu nu l-a ratat. Deci... puțintică seriozitate!

...nu este un poem dar poezie se află printre rânduri, amestecată cu \"of\"-uri existențiale. Interesant din punct de vedere memorialistic... poate cineva îți va face cândva portretul.
Fiind poezie, acest text nu este lipsit de metaforă dar, există un mic \"dar\", ai scris comițând câteva stângăcii(părerea mea exclusivă și poate aiurită)
Vulturița nu naște... ouă
Lumea, după opinia mea începe din uter, nu din vagin...
abea-abia

Poate ar mai fi câteva dar nu vreau să te \"demoralizez\"... ai scris acest text ca pe o confesiune, nu bănuiesc ficțiune pe undeva.

Cu simpatie,

Paul

Anamaria, limbajul explicit înseamnă cuvinte \"deocheate\". Adecălea... uite că nu pot să le scriu aici. Editorii sunt oameni care au vârste peste 18 ani și, te asigur, că au întâlnit acele cuvinte. Nu va fi o problemă pentru ei ca să le identifice.
Dacă o să citești cu atenție acest anunț, o să observi că nu este vorba de cenzură, autorul având opțiunea de a încadra textul respectiv acolo unde îi este locul iar textul în sine FIGUREAZÃ în lista principală de texte.

\"Pedepsirea abuzurilor\"

CITEȘTE ATENT:

\"- abuzurile vor fi pedepsite prin penalizarea autorului, indiferent dacă abuzul se referă la ne-marcarea unui text care conține limbaj explicit sau marcarea nejustificată a unui text \"cuminte\".\"

Bineînțeles că acei autori vor fi penalizați. Deja am întâlnit texte care erau încadrate la \"texte ce conțin limbaj explicit\" și care nu conțineau decât \"mielușenii\", poezioare nevinovate. Deh! Membri se joacă de-a noua opțiune.
Încercați să fiți constructivi și lăsați filosofările!

Această opțiune, așteptată de ani de zile, ne va scuti de eticheta de care tot căutam să scăpăm... până acum editorii au făcut tot felul de artificii pentru a nu pierde autorii (de valoare) care scriu \"fără inhibiții\".

PS Democrația este o utopie! Iar acest site este o proprietate privată de uz public.