Paul Bogdan

Eu aș pune taxă pe trasul aerului în piept în mod diferențiat deoarece, sunt unii care respiră fără folos. Totuși, mă abțin de la a propune o astfel de inițiativă legislativă care ar crea un aparat birocratic foarte stufos, înarmat cine știe cu ce fel de aparatură (de import cumpărată pe milioane de euro) de măsurat aerul inspirat și expirat.

Vă rog să aveți grijă la ortografie și la greșelile de editare: a-ți (ați)avut răbdarea..N-am întreebat-o de ce(întrebat-o)... întradevăr (într-adevăr)... or mai fi dar nu le-am observat

Frate Vasile, te înșeli, Biserica i-a trimis în lume în urma poruncii lui Hristos. N-au plecat de capul lor, ci în urma unor hotărâri de... „staff” :)

Domnule Tomescu, ați sesizat bine aspectele expuse. Mi-e foarte drag de cei care au curajul de a lupta și din interior, nu numai spre exterior. Aveți dreptate în legătură cu exprimarea. Folosisem inițial cuvântul „enunț” dar, considerându-l prea pretențios, l-am modificat cu „afirmație”.

Frate Vasile, nu numai că sunt convins, dar și știu că există oameni ca părintele Necula care luptă din interior. Într-adevăr, critica în public ar bucura „opoziția”, dar, din păcate, din interior nu se prea poate lupta... ești exclus imediat tocmai pentru a-ți pierde calitatea de vorbitor în numele Bisericii din care faci parte.

Vă rog să recitiți textul. Se întâmplă de foarte multe ori ca autorul să nu observe greșelile din text, cele de exprimare sau cele gramaticale. După opinia mea textul este deficitar din acest punct de vedere. Dau doar câteva exemple:

Era pentru prima dată când Ionuț fusese adus la bunici, care locuiau la munte, poate și din cauză că până atunci copilul crescuse mai mult de bunicii dinspre mamă, din Cartierul Drumul Taberei din București.

Era pentru prima dată când Ionuț fusese la bunici(i) care locuiau la munte... fără cele două virgule care ar trebui să substituie o paranteză... dacă scrieți cu un singur i= bunici, nu se înțelege că ar fi cei de la munte sau cei din București. Dacă ați vrut să folosiți acele virgule pe post de paranteze, ați făcut-o în mod deficitar. propoziția ar trebui să aibă sens și fără existența parantezei. Are sens?

Era pentru prima dată când Ionuț fusese adus la bunici, poate și din cauză că până atunci copilul crescuse mai mult de bunicii dinspre mamă

Vă lipsește un cuvânt din exprimare:

poate și din cauză că până atunci copilul FUSESE crescut mai mult de bunicii dinspre mamă
sau
poate și din cauză că până atunci copilul crescuse mai mult LA bunicii dinspre mamă


Era mai aproape de părinți, care, și ei, sărmanii, aveau servicii ce-i țineau departe de casă,

În afară de părinți, cine mai aveau servicii departe de casă? de ce.. „și ei”

și mai sunt câteva exemple.
Să nu vă supărați! este doar opinia mea de cititor care s-a împiedicat de unele mici probleme. Dumneavoastră puteți face ce doriți cu textul.

ok. Îmi, îți, aceeași întrebare, sufletele-n înălțare sau sufletele-n-nălțare (cam forțat), ce înseamnă râm? Roma? Ce înseamnă: În-alien-mare? acelea nedeslușite. și tot așa... litere lipsă, etc.

Dacă trimiteam acest text spre corectură, tare mă tem că nu l-ați fi putut corecta. Este plin de greșeli de ortografie!

Am aprobat acest text exclusiv pentru antepenultimul și ultimul vers. Când scrieți o poezie, lăsați-o să șadă un pic. Recitiți-o. Dacă vă place, publcați-o, dacă nu, păstrați doar versurile reușite și construiți alt poem în jurul lor. Începutul poeziei și chemarea la chef mi se par pline de emfază... au fost scrise mii și mii de astfel de texte. Este doar părerea mea de cititor.

Care este rezonanta poetica a cuvantului "creion"? Exista atatea cuvinte care s-ar potrivi mai bine in context. De exemplu: stylus... este termen vechi ce ar putea crea armonie asociat cu Dumnezeu, inima si tonul textului. Unde mai pui ca acest cuvant v-ar putea crea loc mai mult pentru profunzime. Stylusul se folosea pe tablita de ceara. Sunt doar parerile mele, desigur.

Forță poetică deosebită. După opinia mea, neavizată, vă lipsește sensul limbii române. Folosiți expresii care distrug textul.

Singurii demni de crezare, ar fi Iosif și Tacit... restul istoricilor, care au început să dezbată această problemă, a lui Iisus cel istoric, au făcut-o începând cu secolul al XVII-lea, cam târziu în comparație cu primii doi care au scris despre existența lui Hristos la 60 și respectiv 80 de ani de la Învierea Sa. Este doar o opinie.

Iisus Hristos... de ce Christos?! Am observat o afirmație interesantă, că ar fi existat diferențe între un personaj istoric, predicator în Galileea, și Iisus Hristos, „personajul” biblic. Pe ce izvoare vă bazați afirmația? Îmi puteși indica istoricii și lucrările în care sunt menționate aceste diferențe? Mulțumesc!

Poezie încriptată de metafore și epitete pretențioase.

Reușite imagini ale răsăritului. Nu reușesc să înțeleg care ar fi ieratrea cailor. Probabil o informație care îmi scapă. Este dificil să interpretezi o astfel de poezie care abundă în imagini sacadate, care crează impresia că fiecare strofă este o poezie de sine stătătoare.

Început în forță. Păcat că se diluează într-o metaforă ușurică.

Nu am apucat să citesc tot ce ați scris, dar textul de față este foarte bun. L-aș fi recomandat dacă nu ar fi conținut greșeli de eidare și câteva deficiențe în folosirea semnelor de punctuație, greșeli care, de obicei, scapă autorului. Ați întrebat, nu demult, dacă un volum ar putea avea impact în rândul cititorilor. După cum spuneam, nu am citit tot romanul, dar dacă este scris în același fel, cred că ar putea fi interesant. Ca o recomandare: scrieți pentru început proză scurtă. Este exercițiul perfect.

Este doar o opinie de nepriceput. Să iertați intervenția. După părerea mea, când un autor adoptă dulcele stil clasic, ar trebui să îi respecte canoanele. Rima nu este suficientă pentru a acorda catrenului armonia necesară. Această poezie este lipsită de măsură iar ritmul este rupt de multe ori.

Sincer, un autor trebuie să fie posesorul unui curaj deosebit pentru a se exprima în ceea ce se consideră a fi astăzi un stil desuet. Dulce creație, molcuță... îmi place!

Multă filozofare dar există câteva imagini foarte curajoase, de impact, care merită evidențiate și poate chiar exploatate ulterior.

toți filozofii lumii întrebându-se
au albit și-au murit doar bălmăjind
aiurite păreri și-n ultimă instanță
dând totul în curu lui dumnezeu...

cum nu vreau încă să mor
scărpinând nimicul în fund

Cred că în strofa de final lipsește un verb: abstractă (făcută, inventată etc?!) să creeze. Poate mă înșel. Îmi cer scuze în acest caz.

Nu aveți de ce să ștergeți această poezie. Chiar dacă este inspirată, este vocea auctorială proprie... că doar n-om fi în vreo academie de artă cu pretenții de autenticitate și drept de autor... Mi se pare dură pe alocuri, cam cu muchii, dar este doar părerea mea subiectivă. Poate aș renunța la al doilea „sex”, mi se pare redundant.

făcând sex cu visările tale,
neprotejat,
ca să-ți primească sămânța
spre a se naște cuvântul
iubit de Dumnezeu

Desigur, conjuncția „ca” este necesară, după opinia mea.