Ultimul vers de iubire

Chiar sa nu fi fost scris PAN,tot am avut s-o recunosc...si stilul,si simtirea...da tu scrie,scrie...si nu ne mai speria ca ne lasi...;)))

Pan-ule,am vazut cu coada ochiului o greseala gramaticala,din punctul meu de vedere,in versul al treilea: \"...pentru tine femeie\" ar trebui \"...pentru tine,femeie!\" deoarece ai folosit cazul Vocativ si este vorba despre apozitia \"femeie\" care se desparte prin virgula de restul propozitiei,si tot ceva de genul acesta in strofa a IV-a,m-am gandit ca poate nu voi fi nepoliticoasa,dar nu pot sa fac sa nu observ
si o voi mai citi o data poezia ta

Randurile de mai sus mi-au amintit de o alta poezie a ta...De Unei femei...

Frumoasa poezie declarativa, dar...sa nu spui niciodata..\"niciodata\". Tu esti nascut sa ...simti, sa cinti femeia si chiar daca azi iti pare asa...vei mai cinta. Pentru ca esti viu.

asa-i!de la o vreme-ti repeti cuvintele,pasii se astern peste cei ai timpului trecut...inteleg dureros de exact ceea ce ai vrut sa spui min asta poema...
am o mica obiectie : \"glonturi\"?

\"...iar de maine ma las de bautura. si de tigari. si de femei. de maine ma las de vitzii!\"

si eu ma gandesc ca glonturi este pentru rima, singura obiectie pe care o am este acel\'\' toate alea\'\'care-mi suna ca alea alea, stii tu limbajul de cartier intr-o poezie atat de dureros de frumoasa si desi ne ameninti:
\'\'cuvintele mi s-au tocit pe la colturi\'\',
\'\'si tu vei fi doar un rug de mure
cu fructele ascunse dupa tepi
in nestiuta padure\'\', noi stim insa ca o sa-ti treaca si o sa ne mai spui despre ea.

Pan este plecat pentru un timp. Răspund eu pentru el, că mie îmi spune cam toate.
Niciodată nu s-a gândit la forma ortografică a poeziei sale, a aruncat cuvintele pe hârtie cu mare dragoste, uneori inventându-le fără jenă.
Niciodată nu i-au luat mai mult de zece minute pentru a scrie o poezie, poate de aceea sunt atât de explosive și epuizante (pe el îl epuizează până la limita suportabilului).
Mi-a spus că nu va mai scrie poezie de dragoste, dacă nu niciodată, cel puțin pentru un foarte lung timp. L-am avertizat că nu va mai fi Pan la care mi-a replicat cu încă un cuvânt inventat pe care l-am uitat. Se înțelegea ceva de genul că poezia trebuie să nască fericire, când provoacă durere trebuie să te oprești și că așteaptă primăvara. Bâiguia, nu l-am înțeles.
În sfârșit, iertați-mi intervenția, sper că nu o să-mi cenzureze comentariul și că nu mă va trage de urechi.

De n-ai sa mai scrii poezie de dragoste
ai sa te usuci
si-ai sa fii doar un rug de mure...

Stilul tau inalta, versurile sunt simple dar atat de complexe...chiar si repetitia cuvantului \'sters\' in strofa a doua suna bine, desi la prima citire pare in plus.
ai un \'ceva\' aparte:)

vai de mine!!... e tocmai ceea ce indraznesc sa-mi spun uneori...

frumos, foarte!

Ei, am s-o văd eu și pe asta, să nu mai scrii poezie de dragoste. N-ai putea să-ți lași gândurile să treacă pe lângă matale, fără să le pui pe hârtie (a se citi site). Nu cred!