paul blaj

se face ziuă pentru tot orașul și afară plouă ca naiba, mă gândesc la oamenii care nu fac diferențe între ape apele sunt parfumuri mai sorb din cafea cu gândul la politică poate odată am să

te-ai trezit ametistă și mirată ciufulită și opală cu mișcări lente de replay ai întins dreapta să mă cauți lângă tine din femininul tău neoglindit veciunul de sus ascultă muzică din

sunt mizantrop trăind confuz stâlcitele idei Urmuz astfel în ultimele zile scuip pe călcâiul lui Ahile torn vinul peste Diogene femei ușoare am din lene căci aburindu-mă Pascal am pus

azi sunt o pânză pe un trup latent când te presezi adânc să destomnești seara ce intră în compartiment, stăm de un an în gară la Ploiești unghiul luminii e intermitent doar controlorul ne

Cum trec anii… direct în amintirile noastre, mai vagi, mai vaste, mai frumoase ori mai ghemuite înspre izbucnirea într-un sentiment, într-o altă realitate, pentru a o modifica, îmbogățind-o cu

își ștergea degetele de firmituri cu gesturi feminine rupea unele pișcoturi încet... iar cafeaua o bea ținând amândouă mâinile pe cană pentru a dezvolta după ea un surâs de încă studentă

oamenii străzii, peisaje imense într-o galerie de nulități, noapte de zinc. în canalizarea istoriei frigul din foame arbitrează derbiul vagabonzilor, urcăm într-un troleu modern ca două

respirația cu iz de bere pleznește obrazul meu neras dormi cu degetul mic lângă gură parcă îmi spui că vorbești vulturilor îți simt corpul cărbune încins mă ridic deschid geamul desfac

alerga și își balansa brațele a sictir flegma lui ajunse pe gazon e tâmpit fede! între timp apăruseră coji de semințe în fața băncii de rezervă noul prunea momentul unu suporterii

spune-mi că nu îți plac orhideele că mă voi întoarce acolo unde am rămas că mâinile tale vecine cu sufletul meu vor fi primitoare leagă-mă de garduri să te pot privi când treci să

limpede ca ispita mă privești și întrebi de cunosc dinamita ochilor tăi superbi nu-ți răspund pentru suflet nici nu vreau a răni spun că tare sunt singur fără brațul tău gri mă ridic de

fiecare întoarcere mă surprinde pregătit pentru valsul unui timp mort mână în mînă emoția și durerea dansul absențelor ritmul pe care sufletul meu intră palid în cort îl cuprind îl

a fost o seară și apoi a fost o grefă decojită acum profm descântă mersul tău de liană prin sufrageria supusă între timp arsă enigmă în urma frumuseții aburul cafelei pare duhul sfânt al

mă pot încrunta în ochii tăi te pot lega de mâna mea stângă unde vei învăța basmele unghiilor și liniștea nedumerită a auricularului de a fi când primul când ultimul te pot polei

l-am întâlnit pe cel plictisit de viață, de tumorile metafizice, așa le numea el, pe cel care se desfăta privind fumul unei țigări, fum care îl purta spre gând anxios sau spre caldul neant de

dacă m-aș coborî în lumea ta de basm venind prin multe multe suflete-dojană o pasăre plutind pe cerul de sarcasm spre primăvara unui somn de melomană voi ști că dormi frumoasă caldă pe un

mișc lent spre tine capul încoronat cu refluxuri, fără să te întreb îți răsar în pomeți, te surprind precum soarele dezlănțuit. dacă te strig nămolos pe numele tău: tată! îmi răspund

o frumusețe păgână va smulge chipului tău doar pudoarea *** nu voi stinge farmecul orgolios ca un miez de noapte după ploaie *** forme…sânii tăi vor suporta înfloriri

Gabrielei în dansul de vară abia începută al gleznelor tale-n a mele odăi privirea mea pare acea alăută ce tulbură seva-nfrunzind

va veni un bulgăre în care mă voi aduna din toate noimele, ca o pelerină udă, lipită de un trup, pentru că mi-a fost viața un asfalt secetos lângă trotuarele magazinelor, va veni o barcă,

era dezlănțuită mișca din fese din microfon șunci cizmulițe avea câte o privire de prindeam marfarul din urmă 10 min înainte de show căzu un reflector regizorul de platou înjură gros 5

nu îmi voi șterge comorile plânsului, ridurile așezate bine, de suflet. ca un bolnav,pe drumuri întinse de umbră, bătălia pentru gând mă coboară fin în carantina luminii. paturi albe,

eu sunt un ins care insistă la suprafața apei îmi ascunzi fruntea cu palmele apoi îți ștergi fața repede cu mâneca paltonului aspră urci în autocar ca o rază pe un perete cu