Poezie
avangarda iernii
1 min lectură·
Mediu
eu sunt un ins care insistă la suprafața apei
îmi ascunzi fruntea cu palmele
apoi îți ștergi fața repede
cu mâneca paltonului
aspră
urci în autocar ca o rază pe un perete
cu graffiti
eu visez tâmpenii
sunt un soldat rămas prizonier
într-o pădure de mosc
și sângerez
ca o grefă stoarsă
ca atunci când cineva îți sărută ochii. și te
fâstâcești toată ziua
dacă vrei
tu semeni cu o pară parfumată
când râzi
îmi ștergi fața cu un prosop alb
iar atunci
pe harta pământului scorojită
adorm cu melodia ghemuită
între genunchi
deasupra orașului norii nu cunosc ezitarea.
004912
0