Mă scutur, cad litere
încerc să strâng
să-mi pun-n oridine
viața, visul, gândurile
până nu ajunge ploaia
să-mi șteargă numele.
Până și pinguini,
nu-își schimbă iubirea.
Oameni
La poala apei,
Stând pe-o piatră răsturnată
cu ochi plânși-n jos.
Biata fată se-ntreba:
" oare să mor? mi-e așa dor! "
Din vale, s-aude strigăt de dor
Șezut pe-un petec verzișor.
Baiatul
Cad, grăbite pe pervazuri
Din cenușa unui nor
Stele mici ne-încălțate
De-o culoare incolor.
Lasă-n urmă arc cu flori
De-o lumină, memorată
Parcă-ar fi șapte culori.
În noptea fără soare,
urma zilei trecute o simt
încă din copilărie
sapă-n mine hamalii
cerându-mi bani
durerea nu exprimă
nici unu la o mie
cum un tren iute
năvălind spre ultima
Nu mi te stihni, călcâi ardău
Lasă cioantele să bată și să zburde
Cine are-n sac zile
Lasă-l burtăverde, s-adune
Când și inima-mi aclamă
Să mă iei dealtădată
Și-am jurat pe
Sub a veșnica sclipire
Soarele arde prin privire,
Păsările zboară sub pervaz
Cerul e un aragaz.
&
Tunet de copii răsună
Și-n case s-adună
Nu e Dumnezeu cu noi,
Ci e clipa de apoi!
râu limpede
labirint pierdut
plutesc pe-o
frunză beată-n apă
vorba-mi, curge apă
se arată, tremură disperată
tulbure la vale pleacă
petec de minciună
val vârtej iasă
privesc în reflexia
din
Întunecat prinț.
Înșeuat, apari în noapte îngețat!
Te așterni ca o regină
Nime în lume te înțelege,
Hotar, negru cu lumină!
Fără viață, fără glas
Mii de ani călătorind
Ai făcut aici
Știu că
Sunt biletul de sub pat.
Mai găsit, nu m-ai uitat
Nu uita să mă citești,
Să mă scrii
Când nu mă vezi.
Firul vieți despicat
Mult, mult timp
Trecuse,
Am și uitat
Glasul tău cel
pământul e deghizat
de-o înfățișare chimică
plânge cu foc
se încinge tot
pe întreg mapamond
strâng în pumn
acest pământ mort
nu mai respiră deloc
ați luat din mine tot
am să vă
A fost odată un fecior
pe-un picior de plai
a încălecat pe-o stea
și-a călătorit cu ea
ajunse
pe pământ de basm
a reușit să își împlinească
tot ce își dorea
se transformase în apă
expresia mea pătează
întunericul imens
prin ochii mei
poți vedea înăuntrul meu
o lume cu totul necunoscută
pentru înțelepți
durerea pătrunde în oase
ca lama cuțitului printre coaste
e
poze din album
aș vrea să-mi povestească
cum era!? când eram...
cu toții la aceeași masă
clipe frumoase
revin la viață
o văd pe mama
a început să-mi zâmbească
totul a rămas ,album
în
iubirea mea e de titan tiran
Clar,
iubesc femeia
ca creștinii pe mesia
Dar,
certurile noastre mari
se împiedică, se strâng ,ca farfuria cad, se sparg.
Deci,
gândul meu e sincer barbar
te
Întorc spatele, bat în pământ.
Închid ochii , cad în adânc.
Mă scufund în liniște, profund.
Din adâncul sufletului iți spun,
Ființă iubită , te iubesc ca un nebun.
Am învățat, că nu pot avea ce-mi doresc!
Oricât încerc, te-am pierdut ocean imens.
În inima mea e viscol și îngheț!
Soarele răsare, doar când te zăresc.
Singurătatea a cuprins,
Acest corp,
moșneag, îngândurat
te-ai înnegrit
ca paiele pe foc.
fire albe au și înflorit
pe al tău, creștet
din loc în loc.
timpul, nepăsător
te-a ofilit
de tot.
bătrân moșneag,
mort.
Tăcute amintiri trecute,
ca un fulger prin nor.
Singur prunc în cărucior,
am ajuns bătrân ficior.
De glasul mamei mi-e dor.
Trece timpul,
își bate propriul record.
Pielea îmbătrânește,
caldul
tu, mai privit cu ochi tăi de piatră.
eu, am sperat lumina ochilor să se întoarcă.
cine ar fi crezut vreo dată ?
lumina să se piardă., să se ascundă
fără să se întoarcă!
coada păunului nu
Ascultă-mi vorbele,
azi trag cortinele,
m-am săturat de tine.
Citește-mi buzele,
lent, îmi sting luminile
apropiind pleoapele.
Adorm și dorm!
Vise ireale par reale,
inima nu-mi mai bate,
sa
PA