Adu-ti aminte
Mă scutur, cad litere încerc să strâng să-mi pun-n oridine viața, visul, gândurile până nu ajunge ploaia să-mi șteargă numele. Până și pinguini, nu-își schimbă iubirea. Oameni
fara prea multe cuvinte
La poala apei, Stând pe-o piatră răsturnată cu ochi plânși-n jos. Biata fată se-ntreba: " oare să mor? mi-e așa dor! " Din vale, s-aude strigăt de dor Șezut pe-un petec verzișor. Baiatul
amintirea tuturor
Cad, grăbite pe pervazuri Din cenușa unui nor Stele mici ne-încălțate De-o culoare incolor. Lasă-n urmă arc cu flori De-o lumină, memorată Parcă-ar fi șapte culori.
nebunesc
Sub a veșnica sclipire Soarele arde prin privire, Păsările zboară sub pervaz Cerul e un aragaz. & Tunet de copii răsună Și-n case s-adună Nu e Dumnezeu cu noi, Ci e clipa de apoi!
oglindă-n apă beată
râu limpede labirint pierdut plutesc pe-o frunză beată-n apă vorba-mi, curge apă se arată, tremură disperată tulbure la vale pleacă petec de minciună val vârtej iasă privesc în reflexia din
răspândirii luminat
Întunecat prinț. Înșeuat, apari în noapte îngețat! Te așterni ca o regină Nime în lume te înțelege, Hotar, negru cu lumină! Fără viață, fără glas Mii de ani călătorind Ai făcut aici
Mai bine te-am pierdut
Știu că Sunt biletul de sub pat. Mai găsit, nu m-ai uitat Nu uita să mă citești, Să mă scrii Când nu mă vezi. Firul vieți despicat Mult, mult timp Trecuse, Am și uitat Glasul tău cel
Pământ decolorat
pământul e deghizat de-o înfățișare chimică plânge cu foc se încinge tot pe întreg mapamond strâng în pumn acest pământ mort nu mai respiră deloc ați luat din mine tot am să vă
pe tărâm de basm
A fost odată un fecior pe-un picior de plai a încălecat pe-o stea și-a călătorit cu ea ajunse pe pământ de basm a reușit să își împlinească tot ce își dorea se transformase în apă
vânzător nevăzător
expresia mea pătează întunericul imens prin ochii mei poți vedea înăuntrul meu o lume cu totul necunoscută pentru înțelepți durerea pătrunde în oase ca lama cuțitului printre coaste e
Fericit acasă
poze din album aș vrea să-mi povestească cum era!? când eram... cu toții la aceeași masă clipe frumoase revin la viață o văd pe mama a început să-mi zâmbească totul a rămas ,album în
regret
moșneag, îngândurat te-ai înnegrit ca paiele pe foc. fire albe au și înflorit pe al tău, creștet din loc în loc. timpul, nepăsător te-a ofilit de tot. bătrân moșneag, mort.
