Papadopol Elena

Autor = Persoană care creează o operă literară, artistică, științifică sau publicistică. (DEX)
Vă recomand, cu căldură, să învățați să citiți!
Cu respect

În limba română există și pronumele de politețe: dumneavoastră! Trebuie să vă întoarceți în clasele primare sa învățați despre el! Succes!

P.S.
Nu mai dați sfaturi!

Nu vă mai exprimați părerea, fiindcă nu v-a cerut-o nimeni. Nu vă place, căutați altceva. Nu ne cunoaștem! Aveți mare atenție la limbaj!

domnule Ionuț Caragea să fi deranjat dumneavoastră pe mine sau altcineva cu supărările acumulate în timp. Vă doresc numai bine!

Nu mă deranjează niciodată prezența dumneavoastră pe pagina mea. Este o onoare pentru mine!

Vă rog, încetați! Nu ne putem pierde vremea asa, la infinit, prin răspunsuri la răspunsuri și despicarea firului în patru, cum se spune. Din aceste discuții nimeni nu se alege cu nimic bun. Din contră. Dumneavoastră sunteți potriviți să faceți comentarii pe texte, să descoperiti sensuri, mistere... Eu acest lucru îl apreciez la dumneavoastră și până la urmă aceasta este originalitatea cu care vă desfășurați activitatea aici, pe site. Vă rog, din suflet, să încheiem aceste discuții. Sunteți valoroși toti și acest lucru îl susțin prin faptul că am citit si comentariile dumneavoastră foarte bune la la poemele de pe site. Vă răspund tuturor și vă doresc numai bine!

Și MULȚUMESC FOARTE MULT TUTUROR care îmi aduc comentarii textelor, cu opiniile sincere ale dumnealor. Sa știți că îmi este foarte folositor acest lucru.

Ai înțeles greșit, din vina exprimarii mele. Eu țin foarte mult la observațiile tale, la comentarii...
Asa cum spune domnul Ionuț, m-au afectat și pe mine alte comentarii de pe site, dar... totul a trecut. Sa fim sănătoși și sa comentăm frumos, constructiv!

În primul rând, vă spun că și eu mă bucur, și eu rezonez cu ceea ce ați spus dumneavoastră. Aceste dialoguri constructive (aflate la antipodul celorlalte) impun atenția, reflecția personală către scrierea celuilalt (autor, coleg de condei, în acest caz). Acești oameni, autori care vor sa facă parte din echipa de profesioniști, prin efortul lor creator, sunt rari. Dar eu sper să fie din ce în ce mai mulți.
Vă mulțumesc nespus pentru forma finală a poemului. Ar arăta așa:

Te caut

Privesc apusul și răsăritul.

O seară limpede
și-o dimineață atât de albă.

În inimă,
același sânge fierbinte.
Și țărmul ce mă leagă de tine.

Mâini calde îmi urcă
în suflet și simt că
lumile noastre
nu sunt distanțate
de anii lumină

Este genială! Dar această genialitate a poetului Ionuț Caragea am recunoscut-o mereu... Nu mai dau exemple, pentru că... iată acea fină ingeniozitate despre care vorbeam.

Vă mulțumesc mult pentru această frumoasă interpretare.

Vă mulțumesc, cu recunoștință, pentru interpretarea poeziei. Nu caut cuvinte pompoase. Vă spun, din suflet, că mi-a plăcut. Pentru mine a fost o zi obositoare , însă am primit acest comentariu ca pe un dar.

Ilie, am dat importanță acestor realități: atât apusul, cât și răsăritul sunt două momente magice, dar unice, diferite. Versul acela este un prag. Este un vers de tranziție. Insistă pe reflectare. Pauză. Un nou orizont se naște. Spatiul acesta este continuu; vezi răsăritul, într-o prelungire a apusului. Albul sugerează nu doar puritatea, ci și starea de increat.
Îți mulțumesc pentru reflectare, pentru idee... chiar mi-a atras atenția dacă e bine plasat acolo acel vers...

pentru că v-a plăcut Lumea sensibilă. Din punctul meu de vedere, nu aș compara niciodată poeziile între ele. Pentru că aș compara experiențele/ trăirile transpuse diferit de fiecare. Și aici intervin: capacitatea de transformare, talentul, vocabularul, corelațiile, sentimentul, sinceritatea, care dau autenticitatea / valoarea fiecărei poezii sau fiecărui text scris, nu neapărat poezie. Da, poezia reprezintă stare, trăire...
Vă mai aștept. Mulțumesc încă o dată și pentru opinie.

Da, știu. Parcă nu prea are viață...

Vă mulțumesc foarte mult.

Inversarea strofelor cred că e o idee bună, potrivită, datorită argumentului pe care te-ai bazat în analiza textului. Da. Acum așa cred, ca e mai bine în deschidere sa fie acea strofă și celelalte două, apoi, se încadrează mai bine. Mulțumesc mult, Ilie.

Asa este, cum ați observat. În rest, nu a mai curs rimă. Tot ce pot sa fac este să o regândeasc, dar eu deocamdată am puține situații în poezie, în care am rimă. Ca să o regândeasc, să caut rime, s-ar putea ca poezia să fie afectată ideea exprimată. Sau poate că nu... Deocamdată o las asa. Și voi încerca... Rimă la care faceți referire, așa am avut-o, nu am ales-o eu ca tehnică. Dar e foarte bună oservatia dumneavoastră și mă motivează să încerci construcția cu rimă în versificație. Vă mulțumesc foarte mult.

Vă mulțumesc mult pentru remarca dumneavoastră și apreciere! Așa a fost situația! Așa am simțit. Vă mai aștept.

Am visat cum răsare soarele
Ca un mister din adâncuri
De ape plictisite și triste
Umbrele noastre și luna
Formează un tablou
Ce ne apropie iar și iar.

Îmi place și această strofă. Speranța își face simțită prezența prin soarele care se ridică din adâncuri de ape plictisite și triste, ca o regenerare a unui sentiment ce dă lumină pământescului...

Nu voi detalia, dar mi-a plăcut acest mers al lucrurilor, stările, imaginile transmise de la început până la finalul poemului.