Cine a spus că focurile se sting?

De impact această declarație. Cucerește, seduce pe cititor.

Cu timpul am învățat să fiu foarte atent cu receptarea acestor texte. Îmi imaginez că ceva din senzația simțită doar în actul "creator" se pierde. Nu ajunge bine conturată în mintea cititorului.

Adevărul este că nu se prea pune accent pe descrierea iubirii fizice în lirică. Acest poem e o încercare de reabilitare a carnalului.
Revin!

Vai, ce frumos ați metaforizat, plecând de la forța irepresibilă și ajungând la absorția irepresibilă. Un cuvânt atât de dur, atât de științific, căpătând atâta delicatețe printr-o simplă juxtapunere, așa cum ne obișnuia Octavio Paz în poemele sale minunate din Piatra Soarelui. Remarc și învârtitul organic și viu, remarc și minunatele falange lungi de undă. Da, așa trebuie să scrieți, și percutant, și sensibil, și metaforic. Un poem impecabil!

Mulțumesc din inimă! Pur și simplu m-ați lăsat fără cuvinte!

Pe rând, în ordine, e mai bine.

Vă mulțumesc mult pentru receptarea frumoasă, pe care mi-ați transmis-o în urma lecturii poemului!

Domnule Dragoș Vișan, vă rog să îmi acceptați scuzele! Am avut și am aceeași formă de admirație și pentru mesajul dumneavoastră, cât și pentru interpretarea domnului Ionuț Caragea. Cuvântul final (Revin) din mesajul dumneavoastră mi-a declanșat intr-un fel așteptarea, pentru a vă răspunde complet, dar și comunicarea să fie... eficientă. Vă asigur că sunt onorată de trecerea dumneavoastră în pagina mea!