ovidiu nacu

Ioana, am citit si eu acest text, mai asa la urma(sunt codas de la o vreme-ncoa). vad ca ai avut destule critici-pertinente sau aeriene- asa ca nu mai calc si eu pe unde au batatorit altii.atat doar: tu calci pe un teren alunecos dar foarte fertil. exact aici te ataca toti vexatii cu diferitele teorii proprii despre cum ar trebui sa fie literatura si cum nu e, etc, etc.
mie unuia mi-a placut poemul(si zic ca merita mai mult decat o amarata stea!) care ar mai putea insa fi cizelat pe alocuri.
nu lua aminte la glasurile rautacioase ci continua.
inca o kestie: m-a lasat masca impactul ce l-a avut enumeratia de oameni de cultura din poezie! nu prea s-au atins de esetialul ce ai vrut sa-l transmiti, insa au s-au agatat cu gherutele tocmai de amanuntele bine plasate(parerea mea).

excelenta poezie!
dar dupa cum merg lucrurile pe site-ul asta, sigur n-o s-o remarce lumea si sigur nu o sa primeasca stele nici nu va fi socotita \"fierbinte\".

totusi, eu saracul in puncte, in stele si (mai ales) in viata, zic de la mine cu putere ,ca ai aici un poem demn de pus la inima si tinut acolo cand se face frig afara si toamna iti macina sperantele si ploua cu lacrimile sfintilor ori cu turturi de sentiment albastru.

inca ceva: daca e cineva bun la inima sa-mi explice si mie ce inseamna \'pagina de autor\', caci asa mi-a aparut dedesubtul ac. poezii.

e de bine?
e de rau?

Virgile, sper ca vei citi explicatia mea, ca sa nu-ti faci o parere gresita despre mine. ar fi pacat, mai ales dupa ce ai reusit sa-mi castigi respectul...

dragi prieteni(chiar si aia mai ascutiti si intepatori),

daca ati citit comentariile mele la \"Patimile..\" ati observat poate ca eu ma revoltam tocmai impotriva acestui comercialism strident pe care il numeam \"fecala\". omu scrie si el un jeg liric si brusc apare la \"fierbinti\". de ce? tocmai pentru ca oamenii sunt atrasi mai mult de forma decat de continut, pentru ca mai repede te uiti la stirile de la ora 5 sa vezi cate violuri de babe, crime, accidente, etc, s-au mai intamplat peste zi, decat sa te uiti pe un progam de cultura, sa zicem. aceasta tendinta de manelizare intelectuala este foarte proprie poporului nostru, mai ales in ziua de azi, si acest lucru am vrut sa ironizez prin \"momeala\" titlului.
totodata, prima mea poezie: \"Nu am titlu\" n-a avut nici un fel de \"reiting\" desi este un fel de nava-mama pentru celelalte, un crez poetic si de cenu, existential. mai urmeaza inca! o alta poezie cu titlu lung : \"despre unele probleme...\" de-a mea a avut mare \"reitng\"(ma refer aici la cati au citit-o caci de inteles ,cam nimeni...) si inca ma bantuie intrebarea daca nu cumva din cauza titlului asa de lung, care inevitabil atrage ochiul cititorului, si deci\"succesul\"(care e strict de natura comerciala in ziua de azi).
cam asta ar fi explicatia la titlul acestei poezii. pentru cei care nu ma cunosc , mai fac o mentiune: eu sunt cam miserupist in ceea ce priveste aprecierile critice despre mine. nu caut sa dau nici \"jackpotul\" nici sa fiu \"mare\", ci pur si simplu imi viermuiesc banala mea viata la vedere, pe acest site, fara prea multe pretentii.
deci Ioana, nu e vorba de un experiment sau ce ai crezut tu!
nici nu vanez succesul! :))

...si sincer, ma cam intristeaza ca nimeni nu a reusit sa inteleaga semnificatia \"titlului foarte lung\".daca tot eu scriu poeziile, si tot eu vi le explic, atunci unde mai e aventura?...

caz sa intelegi titlul, draga Ioana Barac, ar fi trebuit sa citesti (si sa intelegi) prima mea poezie postata pe site. iar apoi sa reiei acidulatiile mele la \"Patimile lui Hristos\", afland ca in poezia contemporana legatura titlului cu poezia propriu-zisa cam dispare(acuma ,fie vorba intre noi, fiecare face cum il taie capul in acest domeniu!). ca sa lamuresc situatia pentru tot poporul: titlul este o ironie fina si, da, chiar nu are legatura cu continutul poeziei!
asa. acum n-o sa se mai \"impiedice\" nimeni de cozile fracului meu(te-ai gandit sa faci o poezie cu aceste versuri?).

eu nu critic credinta omului, fie ea si cat o remorca, ci brutalitatea, si primitivitatea versului , care ataca,( in mod \"nevinovat si cu multa credinta\" cum spunea autoarea) un subiect in fata caruia e nevoie de mai multa evlavie si responsabilitate. nu merge cu faze de genul: \" pai de fapt voiam sa spun asta dar mi-a iesit invers...\".
draga Sorana, la 99 de gunoaie raman pasiv si trec peste, dar la al 100-lea nu pot sa nu explodez. poate ar trebui sa-mi cer iertare pentru \"explozie\", dar mai bine pun o rugaciune pentru tine, sa-ti creasca nu credinta( pe care stiu ca o ai din moment ce o aperi) ci supletea literara a versului , ca sa nu mai spui prostii fara sa-ti dai seama.

,, oamenii mari spun lucruri mari prin cuvinte mici; oamenii mici spun lucruri mici prin cuvinte mari\". tu faci parte din ultima categorie, Andrei, asa ca nu ma astept sa ma intelegi.

si inca un proverb, de data asta arab, pentru tine:
Norii nu sufera cand latra cainii.

nu stiu... poate mi-e frica ,instinctiv, sa-mi descopar sufletul gol inaintea unei multimi amorfe, stiuta doar dupa nume(false sau adevarate). eu retin oamenii mai ales dupa vaz, dupa chip...
cat despre ultimele versuri \"banale\" tin sa cred ca nu am fost inteles. nu am avut o copilarie fericita.bucata de mai sus,intrezarita cu coada ochiului, e poate reflexia putinelor momente \"bune\" de cand eram copil. tocmai de aceea, imi mai odihnesc aceasta cruce ,din cand in cand in zambetul unui copil asemeni mie , cruce crescuta in raiul copilariei mele...

poate a fost o greseala chiar publicarea acestei felii de trecut.

mai-mai, da\' ce pofta nebuna de epigrame mai aveti! numa\'bine ca de la popa ati trecut la...mine!
las ca-i buna si asta...doar gura pacatosului adevar graieste.

asa credeam si eu cu ritmul si rima...pana cand a dat damblaua peste mine si trec peste ele;eventual imi ies din greseala.
tot inainte, Monica, ne mai citim!

vad ca totusi mi l-a primit, e cel de sus. scuze pt repetitie. dar eseul tot il scriu!

si io-s unul din acei ce poarta singuratati la tampla...

nu stiu de ce, presimt ca poema ta va ajunge la subiecte fierbinti, ca ai unde sa forezi la ea si destula esenta ca sa scoti.

Zorba tau are ceva din prospetimea nichitiana a lirismului.sa fie repetitiile bine situate de vina, sau doar viziunea antitetica dintre casa \"de care a ajuns sa-mi fie frica\" si \"noi\", cei care dansam intr-o hora exorcizanta a existentei.
casa nu e oare lacasul tenebrelor din strafundul sufletului?...
eu zic ca merita cateva stele poezia, de altfel excelenta. pacat ca n-am timp destul de stat la net ca s-o comentez cum se cuvine!

nu mai fiti, mai, atat de \"nevizuali\" ca ofiliti rarele margaritare ale patriei.
cu dulceata, Ovidiu

oh, oh...poetul saracul a ramas neinteles! cruda ticalosie! marsavii de critici! sa rapuna ei o floare asa gingasa de-o inestimabila valoare \"fierbinte\" !
cruda ticalosie!

draga Bogdan, tocmai iti scrisesem si eu un gand care sa incerce a-ti raspunde la intrebarile tale. dar l-am scris ca pe un adevarat eseu si vad ca nu mi l-a primit, cica mia expirat pagina.oricum, poate ca-i mai bine asa, dar tot am sa scriu un eseu despre subiect pt ca e unul din putinele lucruri pentru care mi-as da viata, precum si mie mi-a fost daruita prin iubirea de sus...

PS. o carte care a schimbat multe vieti:\"Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei\" de Sf Siluan Athonitul.eu nu-s omul care sa dea sfaturi sau recomandari,dar daca vrei, citeste-o.

deci pana la urma am avut dreptate: oricine elimina in vazul lumii niste fecale(si se stie ca lumea e curioasa foarte in ceea ce priveste coprofagia) devine un ,,subiect fierbinte\".
multumesc Virgil pt lamurire; eu unul sincer nu stiam cum functioneaza ,,fenomenul\" si ma bucur c-am aflat si eu, asa ca sa nu ma fac de rusine. nu sunt deloc suparat,caci nu ma atac la nivele atat de joase, ci doar ironic la fenomenul de fata.

ok, se pare ca ai dreptate si meriti tot respectul pentru marturisirea ta din epoca comunista. cum am spus e dreptul fiecaruia sa scrie cum vrea, eu am vorbit doar din pct de vedere literar, n-am stiut ca acel singur i apartine crezului tau religios. iertare daca te-am stresat cu ceva.

de acord, tocmai d-aia am sadit raiul copilariei crucea ce-am purtat-o si inc-o mai port.