Poezie
cantec
1 min lectură·
Mediu
deșănțați
genunchii înfloriți
plâng cocori
cu pete murdare pe aripi
ce se târâie pe boltă
să lingă
bulgări de soare
la apus
spre calea lactee
privesc fecioare
și lumina
se rușinează de oamenii
din trupul ei
de parca ar fi
(și e)
goală
ciobănași
post-proletcultiști
fiind cu toții
mioara ne dăruiește
mirese în morminte
deși
o s-agațe
și ea
acolo
ușor pășește
anticristul
022.771
0
mi se pare mie sau cu nasul meu cel fin simt miros de teolog?...prea multe se leaga...
esti in domeniu, frate ?..