Ottilia Ardeleanu

poetic acest discurs, așa cum curge, cum seamănă liniște și discreție. poate și susurul lui misterios, mirarea mirărilor acuză o mare emoție.
mă bucură astfel de trăiri în versuri.

prima strofă e frumoasă tare!
nu-i găsesc egal.

pentru un comentariu elaborat.
poezia este esență!

are și el patimile sale.
Tego, respect!

trecu iarna, ca un regret alb și pufos...
omul-fulg se topește: în dragoste, în iluzii, în devenire, în moarte...
să ne alegem locul topirii? cred că ne depășește...
câteva cuvinte pot atinge o lume!

Tego, ești irecuperabil de la umor! (dereglare totală :))))!)
Mă bucur.
"O zi în care nu ai râs este o zi pierdută!" spunea Charlie Chaplin.
Și, nu știu de ce, dar îi dau toată dreptatea!

Într-o lume isterică, ar trebui să ne dorim pacea cum ne dorim sănătatea!
Chiar de dimineață am citit un scurt articol din revista Atitudini în care se vorbea despre cum omul cu mâna lui își creează răul interior și implicit răul pentru tot ce înseamnă aproapele și mediul înconjurător. Răul viețuirii sale!
Trag acest semnal de alarmă, și este pentru noi toți. Consider că într-o dispută, fiecare are părticica de vină, fie chiar și pentru faptul că nu cedează, că nu se retrage din penibil atunci când este depășită limita bunului-simț.
Cred că mă aflu aici pentru stropul de frumos pe care, să recunoaștem, toți îl dorim. Dar, pentru frumos nu există alternative. El trebuie să aibă spațiul adecvat. Al liniștii, al respectului, al opiniei sincere, fără lezări impertinente, al prieteniei literare și umane. Nu e nevoie de plecări, de reveniri. Este nevoie de actul artistic. Nepăstrând decența, ne batem joc de actul artistic, în primul rând!
Nu dau cu piatra, dar mă agăț de firul de omenie care, mai subțire, mai trainic, se află în fiecare dintre noi.
Încercarea de a părea altcineva decât suntem nu poate duce decât la eșec.

Să ne dorim pace și virtute!

Mulțumesc acelora care au înțeles că AGONIA nu trebuie să fie agonie, ci răsfăț literar!
Cu mici excepții, vă strâng mâna!

între viață și moarte!
Un discurs care face pielea de găină!
Multă apropiere de sufletul și suferințele umane. Metafore care determină să tremuri, să disperi, să suferi, să te rogi... Iată emoția! Iată poezia!

sună a animal.
animalele cu patru picioare sunt mult mai umane!

babil!

abțineți-vă de la a comenta în această pagină!

aici nu se mai respiră. Nu se mai inspiră poezie.
Cred că am dat peste prostie și prosteală.
Niciun redactor nu intervine. Sunt lăsate geniile să se desfășoare anapoda. Vaiiiii, câte genii! Atârnă greu siteul!
Nu așa se merge spre victorie!
Pricepeți? Victoria este a tuturora sau a nimănui!!!

infantilă...
rușinos!

mulțumesc de întrebare.
Citesc, scriu, mă delectez cu natură, muzică, vară...
Mulțumesc.

Unde-i multă minte e și prostie, zice un dicton. Sau: „Este curios cum cele mai înalte înzestrări intelectuale coexistă uneori cu incapacitatea de a pricepe anumite realități simple, de care își poate da seama și un imbecil” - (E.T. Jaynes).
Însă, sunt situații și situații. Pe una am încercat să o spun, cumva de-a-ndoaselea.
Vă mulțumesc pentru lectură și semne!

minunate căutările, găsirile, revelațiile voastre. Mulțumesc e puțin spus!

în seara asta! Dacă vrei să ții pentru tine acel de ce, este ok din punctul meu de vedere. Chiar dacă sunt curioasă, cum e normal.
Consider împlinit universul meu paralel.
Mulțumesc mult.

să fii sărac cu duhul și alta să fii prost de dai în gropi! Tego, trebuie un echilibru și aici! dualitatea este impusă: bine-rău, deștept-prost, lumină-întuneric etc.
mulțumesc. tu ești original!

în realitate așa este. Mai degrabă să faci pe prostul, ca să fii lăsat în voie... Dar de prostul PROST să te ferească Sfântul!
Mulțumesc de trecere și semn.

mă bucur că ai făcut-o, Tego. îmi plac asemenea replici și cred că ți-am mai spus-o cel puțin de două ori :). mulțumesc.