Ottilia Ardeleanu

S-au afișat rezultatele Concursului "Romeo și Julieta la MIzil" - ed. a VII-a, 2013-2014. Un număr impresionant de agoniști apare pe lista concurenților, unii dintre ei cu rezultate bune și foarte

copiii au izbucnit pe stradă la prima oră din mine au ieșit zâmbete zâmbete ca regimentele bunicului au bătut pas de defilare prin sufletul meu apoi au depus jerbe (1 iunie 2011)

ochi în ochi lumile dintre noi sunt gaură neagră abisul în care s-a rostogolit mioritic existența în globii tăi găuri albe își fac loc adeneuri de bine și de rău ne traversăm

cade cortina după othello moartea aterizează fără parașută producția la hectar tinde spre minimizare preinfarctul de medicamente se datorează soarelui pasărea în picaj se dedă cătării de

jeep toyota limuzina la nuntă oricât de sărac concediile în străinătate cumpărăturile la roma ori paris diploma în vârstă eforturi pe bani grei casa fără uși interioare constelații pe

cub de gheață într-un pahar de bătrână oamenii crâșme în drum ca să îți verși amarul prune scuturate zilele putrezesc lăuntric mai mereu se lălăie petrecăreți când înainte

? ne garantează cineva că nu noi suntem cei din cavouri că dincolo este aici unde noaptea are o trenă lungă cât o zi târâită murdărită de praful în ochi de paiul din ochi de ochii

Nimic nu părea să prevestească o astfel de atmosferă. Nici ploaia de cuburi de gheață de ieri din care mi-aș fi putut construi un iglu la mare, nici paradoxala jumătate de aversă de azi. După

sunați chiar acum la numărul de telefon afișat pe ecran zâmbetul meu acru ar putea fi oferta cea mai plauzibilă vremurilor astea secetoase cuvintele își caută confrați de vindecat minciuna din

este fierbinte pâinea lui Dumnezeu miezuri unele găunoase dospim lăuntric ne umflăm doar briza cu vârful ne mai încearcă anemic tăciunii din tălpi ne ațâță răbufnim unii pe alții

să nu te apropii niciodată de un drum pe câmp să nu te apropii niciodată de o clădire pe care scrie mare cu negru nici de o fereastră cu pumnul să nu te apropii să vezi pe unde au trecut lucruri

Aud plângând. Mă uit pe geam. Ciulesc urechile. Aproape liniște. Oameni care aleargă. Atât. Pentru ce? Pentru cine? Mă-ntorc la treburile mele afundate în gânduri. Pentru că vreau să vă spun că

orașul meu este un autobuz în care vântul suflă atât de tare că auzi tot ce nu vrei gândurile stau pe scaune țepene asudează se șterg cu dosul palmei își dau binețe ori se uită cruciș unele

Duminică. Prier. Bat clopotele. Noaptea de cenușă s-a dus. Cu teama noastră. Cu grijile. Întrebările fără răspuns. Cu nesomnul. Ochii încercănați. Liniile feței stridente. Pomeții căzuți în barbă.

marea agită pescăruși lichizi cu vântul frivol geamul meu fără strălucire nu-mi dă voie să deslușesc cenușiul pod spre dimineață îmi așteaptă silueta plimb nerăbdarea în brațe dar se zbate sare

azi m-am hotărât să scot toate poemele afară pe sârmă, la uscat ce dacă o să mi le vadă vecinii unele sunt de dragoste s-ar putea să rămân fără ele se mai practică, încă, însușirea lucrurilor

Drumul meu, după o traiectorie aleatoare, începe să îmi placă. Este o nouă experiență de viață. Nu vreau să demonstrez nimănui nimic, ci doar mie, că atunci când îți propui ceva, se poate. Eu mai am

Bună ziua, am venit după bani. Intră. Nu, mersi, mă grăbesc spre casă. De la serviciu. Aham, înțeleg. Ok, nicio problemă. Nu am. După 15. Când o să-mi trimită. Băieții ce fac? Cel mare, la

O bucată de curcubeu. Asta ajunsese. Înfășurat în tricolor. Pe care doar spiritul înălțat îl mai vedea cum flutură. Mândru. Cu un colț ca o mână la chipiu. Privirile toate dau onorul. Pentru

Se scutură amintirile precum crengile de brad îmbrăcate în albul liniștii și al măreției. Câteva păsări îmi zboară, din ram în ram, hârjonindu-se, oprindu-se apoi pentru clipe de iubire desfătătoare.

Nu credeam că și ofrandele dragostei, săruturile se repartizează pe eșantioane de timp, ca și când ai tăia clepsidrele în bucăți și le-ai privi cum își scurg viața pe rând, exact în ordinea în care

De prea multă conștiință s-a dus! De prea mult suflet. Nimic nu-i mai aparținea. Era al tuturor, mai puțin al lui însuși. Niciodată nu a întârziat la serviciu. Vara pleca devreme de-acasă. Vedea

Madame Plută vrea să pară ceea ce nu este. De mult se strofoacă să iasă în evidență cu câte ceva. Să apară la suprafață. Oglindă. S-a iubit cu toată lumea tocmai pentru că n-o iubea nimeni. Din