OAOttilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Năvodari
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Să privim viața prin microscop!
Pornind de la cotidian și exagerînd pînă spre o lume gigantică, înțelegerea depinde de educație, de felul cum considerăm că trebuie să ne comportăm, de felul cum privim lucrurile și de la ce nivel. Fiecare dintre noi este un univers la o anumită scară.
Calea lactee se poate vedea foarte diferit!
Ottilia Ardeleanu
Pornind de la cotidian și exagerînd pînă spre o lume gigantică, înțelegerea depinde de educație, de felul cum considerăm că trebuie să ne comportăm, de felul cum privim lucrurile și de la ce nivel. Fiecare dintre noi este un univers la o anumită scară.
Calea lactee se poate vedea foarte diferit!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Galactica înțelegere" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
Contextcontinuă să fie martor al desfășurării vieții.
Cuvinte-fulgi care se aștern alb pe drumurile iubirii, frageda cărare-alunecușul unul în celălalt, amintirea-oglindă, șoaptele care ning drumul – toate acestea prind viață sub condeiul poetului. Finalul este într-adevăr polei(t)!
Ottilia Ardeleanu
Cuvinte-fulgi care se aștern alb pe drumurile iubirii, frageda cărare-alunecușul unul în celălalt, amintirea-oglindă, șoaptele care ning drumul – toate acestea prind viață sub condeiul poetului. Finalul este într-adevăr polei(t)!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Cînd cuvintele devin fulgi" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextEi, da, este vorba de focul lui loga, din suflet, pus în acorduri de baladă. Frmoasă retragere în burta unui cuc, singurătatea fiind cea care-l omoară pe loga. în plus, focul asigură și căldura necesară pentru a putea asculta și înțelege păsul personajului principal.
Frumos descrisă scena, în cuvinte concentrate și care lansează imagini deosebite.
Ottilia Ardeleanu
Frumos descrisă scena, în cuvinte concentrate și care lansează imagini deosebite.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„focul lui loga" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextEi, da, sub dealul ca o umbrelă este copilăria la care, încă, visează poetul, dar tocmai asta îl face să coboare în el și să se privească… din păcate, plouă a toamnă…
Ottilia Ardeleanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ploaia ca un fel de reprimare" de Teodor Dume
0 suflu
ContextPrimul \"mușuroi de liniște\" este deosebit, punînd alături omul și animalul din el. Cel de al doilea, după mine, stîrnește neliniște, cum neliniștit e omul pentru viața lui.
Finalul este trezirea la realitatea imediată. Nu prea avem ce face...
Încărcat de metafore, ca un tumult acest poem!
Ottilia Ardeleanu
Finalul este trezirea la realitatea imediată. Nu prea avem ce face...
Încărcat de metafore, ca un tumult acest poem!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„mușuroaie de liniște" de cezara răducu
0 suflu
ContextUn poem despre pariuri, subiect la modă; înfiorător sună cuvintele acestea care se referă la nimicul vieții și moartea biruitoare în toate: \"se fac pariuri... pe ceea ce nici măcar nu avem\". Macabră teama de a \"nu pierde moartea\", dar și mai mult decît atît, să pariezi pe propriul sine!
Ottilia Ardeleanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Pariu" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextFrumoase impresii aici: \"păduri revărsate anunțând munții\", \"cern lumina\", \"toamne de vis, foșnind de pârg, solemne și cuceritoare\"...
Poate repetiția unor cuvinte nu aduce bine în text, însă, important este că el transmite sentimentul acela deosebit pentru \"plaiurile bucovinene\".
Ottilia Ardeleanu
Poate repetiția unor cuvinte nu aduce bine în text, însă, important este că el transmite sentimentul acela deosebit pentru \"plaiurile bucovinene\".
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Plaiuri bucovinene" de Cezar C. Viziniuck
De îmbunătățit0 suflu
ContextGeorge, ești neîntrecut în poezii care au ca personaj principal hilarul.
Acest poem cu străzi de \"amintiri pline de aur\" este plin, în același timp, și de ironie. Limbajul folosit îți aparține, deja.
Finalul este \"bestial\": \"în ultima clipă de mă întreabă popa o să îi spun c-am uitat și să mor\"
Ottilia Ardeleanu
Acest poem cu străzi de \"amintiri pline de aur\" este plin, în același timp, și de ironie. Limbajul folosit îți aparține, deja.
Finalul este \"bestial\": \"în ultima clipă de mă întreabă popa o să îi spun c-am uitat și să mor\"
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„anatomia melalcooliei" de George Asztalos
0 suflu
ContextDa, este un text care a pierdut cuțitele din cuvinte, acum,
poți privi, simplu, cum cerul ți s-a înseninat!
Ottilia
poți privi, simplu, cum cerul ți s-a înseninat!
Ottilia
Pe textul:
„ai plîns și cerul s-a înseninat" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
ContextDa, un alandala care sună frumos, a iz primăvăratic, a mărțișor. Primul vers este ca un mugure care pocnește.
Mi-a plăcut.
Ottilia Ardeleanu
Mi-a plăcut.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ poem doar așa" de mihai amaradia
0 suflu
ContextȘi da, frumoasă asociere gînd-tahioni, avînd în vedere că și unul și ceilalți se duc rapid, pot să se oprească un timp, pot să se întoarcă la fel de repede, fotonic, pot deveni raze, se pot absorbi ca într-o gaură neagră, pot trece pe lîngă nemurire, ori murire, pot deveni un univers propriu sau se pot scurge printre degete, cum viața însăși…
“pe cer au rămas sînii tăi două cupole și degetele mele
au format galaxie pe care pomană o dăruim săracilor” - cîtă dărnicie!
Frumos poem, frumoase imagini, sentimente…
Ottilia Ardeleanu
“pe cer au rămas sînii tăi două cupole și degetele mele
au format galaxie pe care pomană o dăruim săracilor” - cîtă dărnicie!
Frumos poem, frumoase imagini, sentimente…
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„dedicație de dragoste" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextPoemul acesta se vrea ca un impact puternic, așa ca o dragoste care apare brusc, în cea mai mare viteză - în concordanță cu timpurile pe care le trăim…
Se vrea un fel de ficțiune la modul sublim, dar care să aibă reverberație în viața cotidiană.
Se dorește un sentiment din care să se hrănească orice doritor de iubire adevărată.
Plin de figuri de stil asemeni inimilor din care ne putem hrăni, noi - păianjeni…
Este, într-adevăr, o “dedicație de dragoste”.
Se vrea un fel de ficțiune la modul sublim, dar care să aibă reverberație în viața cotidiană.
Se dorește un sentiment din care să se hrănească orice doritor de iubire adevărată.
Plin de figuri de stil asemeni inimilor din care ne putem hrăni, noi - păianjeni…
Este, într-adevăr, o “dedicație de dragoste”.
Pe textul:
„dedicație de dragoste" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextIstorie, realitate apăsătoare, sensibilitate poetică, imagini care mișcă, tristețe… Scenă… scene…
Conștiință?...
“un mare mop va spăla în urma tuturor disperaților după o zi de salariu” / un final aproape “degradant”!
Poet subtil care abordează realitatea imediată.
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Conștiință?...
“un mare mop va spăla în urma tuturor disperaților după o zi de salariu” / un final aproape “degradant”!
Poet subtil care abordează realitatea imediată.
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„servitium" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextEfect în titlu, imagini îmbrăcate în metafore de toată frumusețea, o mimică de poet cu inimă blîndă, prietenoasă, credincioasă ca de “animal de casă”.
Ștefan, frumos acest poem!
Ottilia Ardeleanu
Ștefan, frumos acest poem!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„în gesturile mele de mim sunt niște lifturi în care poți face dragoste" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextAici se vrea un refresh interior, o “golire” a răului și o inundare cu lumină.
Înțeleg că e doar o propunere. Nu este pentru cine nu vrea!
Numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Înțeleg că e doar o propunere. Nu este pentru cine nu vrea!
Numai bine,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„nu voi rezona cu voi" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextCred că titlul anterior arăta tocmai că poetul visează, la orizontală, cum cana e gînd, cum întunericul e bărbier și cum doar plapuma se mulează după trupul respirînd în somn.
Ottilia Ardeleanu
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„~~~" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextUn poem al figurilor de stil:
“sunt pe picior de virgulă”, “am pumnii ca niște mere roșii de câte vitrine am spart”, “mai e până să facă soarele lumânarea pe bolta cerului”.
strofa aceasta este în întregime de excepție:
“oamenii știu că trebuie să se oprească la roșu
chestie care trebuie învățată și din fiu în tată
departele însă mă trage de sfoara aurită ca pe o jucărie
pășesc pe capotele mașinilor
de parcă aș fi ciuperca unei bombe atomice”,
O încercare de desprindere de lume, de plutire, de ireal. Ca o povestire în fața oglinzii. Dar, în tot acest timp, inima zace pe o bordură!
Ottilia Ardeleanu
“sunt pe picior de virgulă”, “am pumnii ca niște mere roșii de câte vitrine am spart”, “mai e până să facă soarele lumânarea pe bolta cerului”.
strofa aceasta este în întregime de excepție:
“oamenii știu că trebuie să se oprească la roșu
chestie care trebuie învățată și din fiu în tată
departele însă mă trage de sfoara aurită ca pe o jucărie
pășesc pe capotele mașinilor
de parcă aș fi ciuperca unei bombe atomice”,
O încercare de desprindere de lume, de plutire, de ireal. Ca o povestire în fața oglinzii. Dar, în tot acest timp, inima zace pe o bordură!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„îmi place carnea macră a lunii" de ștefan ciobanu
0 suflu
ContextAlexandru, poemul tău, privit de sus în jos, arată ca un șir de lacrimi, ca o stalactită: pic pic pic.
Prima strofă este deosebită.
Rețin:
\"înserează-mă
înnoptează-mă
acoperă-mă
...
moarte-
mă\" ca invocație pentru curgerea cuvintelor, a poeziei.
Frumos!
Ottilia Ardeleanu
Prima strofă este deosebită.
Rețin:
\"înserează-mă
înnoptează-mă
acoperă-mă
...
moarte-
mă\" ca invocație pentru curgerea cuvintelor, a poeziei.
Frumos!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„lacrima" de Alexandru Gheție
0 suflu
ContextDa, din păcate există acei oameni pestriți pe la trecerile de pietoni și pe lângă biserici.
„nimeni nu-i vede cînd intră și se închină
nici picăturile de ceară închegate pe haine
i-ar numi lumea oameni pestriți și i-ar înțelege
dar nu se văd decît împreună cînd ies și inundă străzile
cînd stau în povești pe trecerea de pietoni” / acestea sunt versurile marcante.
Titlul este bine ales.
Ottilia Ardeleanu
„nimeni nu-i vede cînd intră și se închină
nici picăturile de ceară închegate pe haine
i-ar numi lumea oameni pestriți și i-ar înțelege
dar nu se văd decît împreună cînd ies și inundă străzile
cînd stau în povești pe trecerea de pietoni” / acestea sunt versurile marcante.
Titlul este bine ales.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„oamenii bisericii negre" de Liviu-Ioan Muresan
0 suflu
ContextO amărăciune politico-economică, socio-culturală simt în rândurile acestea cu pișcături, cu “reclame”. O adevărată scenă cu actori din ce în ce mai falși și spectatori din ce în ce mai „copii fără maturitate”.
“ferește-mă doamne de poligloți că de frații mei muți mă feresc singur”, este o “adaptare” poetică a zicalei: “ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă păzesc singur”.
Interesant titlul: “ipotheziile se scriu Vineri”; mă gândesc că “poeziile ipotetice” se scriu într-o zi importantă din săptămână, Vinerea, care, conform credinței românești, este o zi când nu trebuie să te apuci de treabă, că vei fi pedepsit. Prin urmare, tot ce începi Vinerea, poate fi dezastruos!
Cu aceeași plăcere,
Ottilia Ardeleanu
“ferește-mă doamne de poligloți că de frații mei muți mă feresc singur”, este o “adaptare” poetică a zicalei: “ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă păzesc singur”.
Interesant titlul: “ipotheziile se scriu Vineri”; mă gândesc că “poeziile ipotetice” se scriu într-o zi importantă din săptămână, Vinerea, care, conform credinței românești, este o zi când nu trebuie să te apuci de treabă, că vei fi pedepsit. Prin urmare, tot ce începi Vinerea, poate fi dezastruos!
Cu aceeași plăcere,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ipotheziile se scriu, Vineri" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context