Ottilia Ardeleanu

Alex Moga: nu polemicile sunt de vină (în fond, suntem atât de diferiți), ci, mai degrabă, felul cum le dirijăm. Oricum, nu am luat-o personal, nici nu aveam de ce. Repet, nu m-au deranjat cele spuse de tine, cu excepția finalului. Chiar și într-o polemică înțepăturile pot fi rafinate. Și te rog să-ți exprimi părerile de câte ori consideri și de câte ori îți poți face timp.
Te aștept, în continuare. Mulțumesc.

Radu Ștefănescu: bucuroasă de a te găsi aici. O fi bine ce spui tu, doar că: mirosul pielii nu are nicio legătură cu acele flori care-și văd de treaba lor, ele ținând de partea decorativă și ambientală, imaginea delfinilor fluierând este originală - ți-ai închipuit-o? -, patul mătăsos este semnul senzațiilor fine, de aceea săruturile nu puteau lipsi, în ploaie, dar nu te gândi la ploaia de afară!
Îți mulțumesc și ție și te mai aștept.

Recheșan Gheorghe: poemul este cam șui, în sensul de cum se văd lucrurile, adică din partea mea și a câtorva se vede bine, din partea opusă, binișor. Ei asta e! O poezie de grădiniță. Adică, de fapt, o grădină... altfel, nu are nicio treabă cu nebunia/nebuniile, doar aceea/acelea legate de sentimentul iubirii, evident.
Mulțumesc și vă mai aștept.

Domnilor, recunosc bunele dumneavoastră intenții, dar nu mă puteți convinge că acest poem este unul… bleah, nashpa, grețos ori nu mai știu cum.
Poate vi se trage de la țânțarul lui Vali Slavu! :)
Cu toate că e așa de rău, copilul va rămâne întreg!

Ottilia Ardeleanu

titlul poemului tău este ca atunci când îți lasă gura apă. îmi place mult începutul și,apoi, atmosfera indusă de farmecul copilăriei, de întoarcerea în ea, prin acel proces de \"limpezire\"; am remarcat \"lipiciul pe degete\", ca și \"formele cuminți de regrete\", fără de care, iată, nu vom putea trece prin toate.
din păcate, rămân nostalgiile, ca niște cristale, atât de limpezi și ele.

foarte delicat poemul tău.
te regăsești, ca și în celelalte ale tale.
dar, acesta m-a atins.

Ottilia

mulțumesc pentru trecere și opinii. voi ține cont, pe parcurs. sper să mă ajute muzele.

Ottilia

cel mai bine redată este imaginea secondată de sonorul ploii care ești:

\"eram și aici
și acolo.\"

și care, de fapt, este și motivul acelei tristeți... declanșează gândurile,starea finală.

Ottilia

mulțumesc pentru trecere și sugestii. mă voi gândi, poate,în sensul unor modificări ale unor exprimări prea explicite semnalate nu numai de tine. deocamdată nu intervin.

Ottilia Ardeleanu

Alex, poate fi și asta o părere. Cu o singură mențiune: ia cu tine finalul. E un nonsens.
Textele tale sugerează altceva despre tine decât ceea ce vrei să arăți. Și mi se pare nevrednic de tine să împroști. Aveam impresia că știi să combini culorile încât să dea farmec. Se pare că, cel puțin aici, ai eșuat. Iar eu contam pe tine. Deși nu las semn prea des, te citesc și eu. Însă, dacă aș avea ceva să-ți reproșez, aș face-o decent.
Mulțumesc fiindcă ai lăsat și tu un mare semn, aici!

Ottilia Ardeleanu

frumos și... înțepător. bravo, Vali!

Ottilia

Daniel, fii binevenit!
mă bucură mult și zâmbetul tău.
ai mare dreptate, asta voiam să inspire versurile: echilibru din toate punctele de vedere.
nu există bucurie mai mare decât aceea să poți fi citit!

mulțumesc mult.

Ottilia Ardeleanu

ești întotdeauna, dar întotdeauna binevenit. încurajările tale mi-au fost de bun augur. am mers pe frânghie, m-am dezechilibrat, dar... important este că nu am căzut. mă bucur că am prieteni și că zâmbesc. înseamnă că acea pâlpâire este vie.
mulțumesc mult.

Ottilia Ardeleanu

îți mulțumesc din suflet. am o seară mai luminată și mai dulceagă, așa încât o să pot face și eu dinadins toamnei acesteia morocănoase, punând steluța într-o candelă. cea a prieteniei. așadar, dăruiesc câte o pâlpâire tuturor prietenilor mei. nu vreau să păstrez pentru mine decât zâmbetul acestora.

încă o dată, mulțumesc.

Ottilia, cu drag

o doamnă discretă. mulțumesc pentru sfaturi. mulțumesc și pentru încurajări.
cine nu își dorește perfecțiunea? cu toate acestea, eu spun că, dacă am fi perfecți, nu ar mai fi cazul să scriem, pentru că nu am mai avea acea nevoie de căutare a frumosului.
înțeleg și aluzia... marea, la Năvodari, e când veselă, când tristă. cred că seamănă cu poeții, ori... invers.

mulțumesc, încă o dată.

Ottilia Ardeleanu

un poem care frapează prin firesc dar cât de profund, prin limpede dar cât de amestecat de imagini, înțelesuri și \"pietre\" de suflet!
l-am citit de câteva ori de când l-ați postat. îmi place să fac asta cu poeme care îmi atrag atenția. este ca și când deguști și lași papilele să spună adevărul despre deliciu.
ce mi-a plăcut, în mod deosebit, sunt două expresii stilistice: \"buzunarele sale buzunarele mării\", desigur, și cântecul mării în \"registru minor\"!

vă doresc numai bine,

Ottilia Ardeleanu

Radu, puteai spune asta de la început.
chiar și așa, \"fără ureche\", tot poezia mea este și, apoi, oricare modificare, la sugestia celorlalți ori din proprie inițiativă nu este, neapărat, definitivă.
pentru mine, cicăleala ta este un câștig, chiar de vei considera, din nou, că o spun doar din politețe.
dar dacă alții le știu pe toate, eu declar, cum am mai făcut-o, de altfel, că mă aflu aici, cu voia mea, pentru a învăța.
iar dacă am reușit să fac doar câte un pas mic înainte, este pentru că m-am străduit eu și nu alții.
îți mulțumesc.

Ottilia Ardeleanu

mi-a plăcut tocmai pentru acele puncte de sprijin în \"insula de mâine\" și conexiunea lor cu acel \"tânăr care-și târa cârjele și picioarele pe tomis\", adică, de fapt, cu nefericirea și faptul de a pune preț pe \"oamenii care umblă cu umbrela prin ploaie\" și care sunt morocănoși din cauza acesteia, neavând habar ce înseamnă să-ți dorești să poți să mergi...

Ottilia Ardeleanu

fain de tot minipoemul. îmi creează acea imagine a stingerii, a umbrei încolăcite.
aș elimina \"ca un șarpe\" fiindcă se deduce.

numai bine,

Ottilia Ardeleanu

nostalgic ecou m-a ajuns și pe mine, iar ploaia nu vrea să se lase!
imagini, metafore frumoase, delicate, deloc iluzorii au pășit în ochii mei, cu \"burți de nori\", luând-o înaintea soarelui.

mă bucur de a fi trecut pe aici,

Ottilia Ardeleanu

Mulțumim, Liviu-Ioan Mureșan, pentru organizare, pentru implicare, pentru răbdare. Felicitări!
Felicitări, de asemenea, concurenților, câștigătorilor și tuturor acelora care au avut bunăvoința să citească și să acorde voturi!

Ottilia Ardeleanu

nu este vorba că te suspectez.
dacă am dat impresia că fac parte dintre cei ce doresc omagii, te înșeli.
cu alte cuvinte, respect părerea ta. însă, după cum se observă, opiniile sunt împărțite.
mulțumesc pentru revenire.

Ottilia Ardeleanu

poemul tău mi s-a părut curgând chiar ca o lacrimă.
mi-a plăcut alegerea aceasta de a repeta titlul în încheiere, care conferă, din nou, rotunjimea unei lacrimi.

frumos.
mă bucur pentru revenirea ta.

Ottilia Ardeleanu

nu trebuie să-ți pară atât de rău, dacă este doar o părere, într-adevăr.
era bine dacă spuneai și de ce nu este poezie.
eu ascult și astfel de păreri, dacă sunt sincere.
mulțumesc.

Ottilia Ardeleanu