Ottilia Ardeleanu

de ce te scuza. citind versuri, oricare dintre noi ar fi nu cred că ar putea garanta că intră, întru totul, în rolul poetului respectiv. nu descifrează sută la sută înțelesurile. doar acela cunoaște trăirea, senzația personală. conținutul este figurativ, imagistic, codificat etc., încât lectorul își face o impresie prin prisma proprie, de cele mai multe ori, o primă impresie.

pe mine nu poate decât să mă bucure, indiferent de părere, atenția celui care trece și, mai ales, lasă un semn, în această pagină.

mă onorează prezența ta.
mulțumesc,

Ottilia Ardeleanu

nu eu ning ...
și nici nu intru în rolul divinității. din contră. este doar viață și despre viață, aici. iar eu sunt un om normal, chiar prea normal.

în fine, nu aș vrea să renunț la stranietate.

mulțumesc frumos pentru trecere și cuvinte.

Ottilia Ardeleanu

faină imaginea. mie îmi creează senzația de zbor, de înalt, înălțător, strălucire...

am revenit cu plăcere în această pagină.

Ottilia Ardeleanu

este, într-adevăr, o mare realizare.

Vă doresc, tuturor epigramiștilor, cât mai multe astfel de recunoașteri!

Ottilia

fel de amintiri ne fac să adoptăm anume ținută în viața noastră, ne fac bine sufletește, ne fac să luăm o anume poziție față de copiii noștri. nu numai că retrăim, dar, renaștem cu fiecare clipă de aducere-aminte.

modul cum ai decis să destăinui din sufletul tău, iată, face să ajungă și la alte suflete, ceea ce este un har.

felicitări!

Ottilia

sunt onorată de prezența dumneavoastră aici și vă mulțumesc.
în cele ce spuneți aveți dreptate.
aș fi vrut să se citească, însă, cu alte pauze, acolo, în finalul strofei a doua, fiindcă așa, ideea mea nu se încadrează nici în primul fel, nici în cel de al doilea la care v-ați gândit.

încă o dată, vă mulțumesc.

Ottilia Ardeleanu

Viorel, mulțumesc pentru trecerea pe aici și pentru cuvinte. cer scuze pentru întârziere, abia acum am văzut, grație comentariului Ancăi.

Anca, chiar lănci sunt, săgețile ar fi nesemnificative și prea s-a spus despre. îți mulțumesc mult pentru trecere și comentariu.

Vă aștept cu plăcere,

Ottilia Ardeleanu

clipele care \"se scurg înăuntru\" sunt uneori puține, ele au \"chip și nume\" ca și cele pierdute.
remarc delicatețe, frumusețe a spunerii, deși locul ales este al zbuciumului, al luptei permanente...

cât de frumos se citește și dinspre capăt spre început!

Ottilia Ardeleanu

Mihaela, bine ai revenit!
mă bucur că ai remarcat acele versuri, că au avut un efect vizual asupra ta.
te mai aștept,

Ottilia

numai când mă gândesc la reacția fiecăruia dintre personaje, darmite când și văd imaginea!
delicate versuri, felicitări!

Ottilia

cu un final care m-a atras.
și imaginea melcului este deosebită. despre titlu nu mai spun.

mai trec,

Ottilia

și nu întâmplător păpădia lângă trandafir și toate celelalte flori ori ierburi, cu sau fără spini, cu sau fără păcate, fragede ori... în sfârșit, fiecare lucru, fiecare... cu ceea ce îl reprezintă mai bine.
e un joc frumos de cuvinte, imagini în dosul cărora se ascund niște glumițe înțepate.
nu este primul poem de genul acesta, al poetului.

mai trec,

Ottilia Ardeleanu

îmi place ritmul alert al poemului indus de mișcare, acțiune și imaginile pe care ai reușit să le creezi.
superbă penultima strofă.
și titlul este unul reușit.

ar merge, simplu: \"unui bătrân\", în ultimul vers.

Ottilia Ardeleanu

îmi place sinceritatea, delicatețea, fluența discursului.
are farmec și atinge, ceea ce este foarte important.
felicitări!

Ottilia

sunt onorată de prezența și comentariul tău. simt delicatețea. și mă bucur. mult.

mulțumesc și vreau să-ți urez un an frumos ca sufletul tău.

Ottilia

aici: \"bonețelele legate\" aș zice: bonete legate;
apoi:
\"privind pe sub genele arzânde
surâde soarele\" aș lăsa doar:
pe sub gene arzând
surâde soarele.
alfel, iubire-copil-adult sunt, întotdeauna, mai mult decât poate rămâne viu într-un desen, într-o amintire...

frumos, Vali!

Am citit textul de la un capăt, apoi de la celălalt începând, dar constatarea este nu că aș răsturna situația, dacă aș face de-a-ndoaselea lecturarea, din contră, se impregnează acel sentiment că, de oriunde aș lua-o, nimic nu se schimbă din tragi-comicul situației, al existenței.

În paragraful de început, ca o scenă a vieții, nu întâmplător poetul alege personajele, iar cifra 3 poate avea și o altă semnificație.

În cel de al doilea, lehamitea, fie ea de parte masculină, ori feminină, induce o necesitate a schimbării, însă numai pentru camuflare a eu-rilor…

În al treilea, o urmă de haz de necaz, m-au amuzat “ochi(i) de sticlă sau de cauciuc.”!

Apoi, boala generală, înscrierea în dosar, cîteva file neimportante de viață sau ce-o fi fost ea… cu “acordul asociației de locatari” – nici nu știu cărei stări să dau întâietate: ilarității, dezamăgirii…

Penultimul revine în realitatea exitențială, cu din ce în ce mai apăsătoarele ei atribute: “ignoranță sau indolență”.

Iar paragraful final mă duce cu gândul pentru care dintre meserii să optăm: “gropar sau veterinar”, atâta vreme cât tot ce ne-a rămas este că “ne vom trata și ne vom îngropa singuri. ”?

Însă, având în vedere că totul începe din margine, dintr-o margine, atunci, da, “un cetățean e o provincie. ziduri din beton.” .

Este un loc unde poposesc, de fiecare dată, cu plăcere.

Ottilia Ardeleanu

mă bucur că ai multe vise și că faci instrucție cu ele.
îndeosebi prima strofă mi-a atras atenția și remarc finalul:
\"eu nu aș avea un regat
să-l dau pentru o centiiubire de viață...\".

mai trec,

Ottilia

un poem cu un titlu bine ales pentru conținutul cursiv, cu alură de basm și simbolurile folosite. trebuie să fi fost rege ca și calul să ceară putere!
frumos gândit, frumos poetizat!

La mulți ani, Liviu-Ioan!

Ottilia Ardeleanu

pare a fi o dedicație numelui, un \"lucru\" ce nu se uită tocmai fiindcă e primit cu lumină și botez. \"țin minte cu sângele\"!

La mulți ani, Ioana! (ce nume frumos!)

Ottilia Ardeleanu