Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
mulțumesc pentru prezența constantă!
Pe textul:
„joia în care ceva trebuie făcut " de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Strofe de îngeri alungați din noi" de Ottilia Ardeleanu
RecomandatOdată intrat(ă) în (uni)versul creației este aproape imposibil să nu ții pasul, altfel te trezești cine știe, poate pe fața neagră a lunii :).
Pe textul:
„Strofe de îngeri alungați din noi" de Ottilia Ardeleanu
RecomandatValentin, am încercat să deslușesc nedeslușitul. că am reușit, doar autorul confirmă. fără muncă nimic nu poate avea valoare!
Liviu, într-adevăr, cel care elaborează recenzii are amprenta personală asupra lucrărilor studiate. de aceea și rostul lui! mulțumesc mult.
Carmen, nimic în viața mea fără muncă. nici nu concep altfel. sigur, nu aș putea face lucrul ăsta oricum, oricând...
mulțumesc mult.
Pe textul:
„Strofe de îngeri alungați din noi" de Ottilia Ardeleanu
Recomandatnu cred că există bucurie mai mare pentru o mamă decât zâmbetul și inocența propriului copil, simplul gest al îmbrățișării. culorile sunt din paleta-suflet și au tente vii. unice.
citind, am redevenit copilul care să însenineze fruntea mamei!
Pe textul:
„Cum se desenează chipul mamei?" de Vali Slavu
și tot asta, și mai ales ceea ce urmează, mă trimite la o afirmație a lui Picasso: "Oamenii încep aproape întotdeauna prin a nu înțelege." - găsim oare explicații pentru câte se petrec în viață?!
și totuși, sperăm ceva, cumva, dintr-un dat.
"artiștii siluiesc imaginar toți trecătorii"!
Pe textul:
„apostatului i se arată albul ochilor" de Vasile Munteanu
Recomandatmă simt foarte mândră că există astfel de oameni, astfel de evenimente!
un gând bun și continuați, vă rog!
Pe textul:
„Recitaluri" de Adrian Munteanu
mulțumesc pentru lectură și semn. te mai aștept.
Pe textul:
„voi ajunge la el " de Ottilia Ardeleanu
imaginea finală este relevantă pentru dispoziția spre singurătate/ singurătății.
mi-a plăcut ultimul vers. o descriere firească a golului, a vidului, a nimicului, a ceea ce nu mai are nicio semnificație. și, desigur, opusul lui "de unde vin".
bun!
Pe textul:
„După chipul și asemănarea sângelui" de Adrian A. Agheorghesei
Pe textul:
„“dorul umblă cu picioarele goale și fluieră”" de Ottilia Ardeleanu
RecomandatPe textul:
„în cele din urmă verifică dacă a dat drumul la căldură liniște și iubire " de Ottilia Ardeleanu
sinceritatea face familie bună cu adevărul, acela care ne zbuciumă!
mulțumesc tare mult!
Pe textul:
„acel ceva care te frământă" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„echilibristică pe o iarnă de noroi" de Ottilia Ardeleanu
picior peste picior, se simte și fina ironie asupra condiției existențiale (a debranșării de la sistemul central), deși dragostea nu ține cont.
cursiv și de un gest suficient pentru a surprinde ceea ce ți-ai propus.
Pe textul:
„Gestul amintirii" de Simion Cozmescu
ce bucurie să vă am alături, Silvia, domnule Vasile Mihalache, vă mulțumesc pentru prezența sufletească!
Pe textul:
„iar Dumnezeu ar contoriza cititorii acestui epitaf" de Ottilia Ardeleanu
nu pot să nu mă întorc acolo. fiindcă de acolo vin. atâta știu.
încotro merg?! știu doar că va veni o zi...
ce mai rămâne din noi?! asta s-ar putea spune. cumva, cândva. din urma noastră...
cu senin și bucurie,
Pe textul:
„iar Dumnezeu ar contoriza cititorii acestui epitaf" de Ottilia Ardeleanu
felicitări tuturor! (fiindcă este clar că frumosul nu vine așa oricum, oricând!)
Pe textul:
„Seară de muzică, poezie si istorie la Tecuci" de Florentina-Loredana Dalian
o poezie frumoasă, Luna, o poezie vie!
Pe textul:
„Cat Power" de Luna Tudor
RecomandatPe textul:
„potcoave de aburi" de Ottilia Ardeleanu
"nu mă lăsa doamne nu mă lăsa să cad în depresie
să-mi pierd mintea pe un drum străin" - știi de ce îmi amintește? de plecarea de acasă la școală a lui Octavian Paler.
este o poezie cu densitate, cu demnitate, cu un dinamism interior până la exterminare.
intens în trăire!
Pe textul:
„sindrom" de Ioan Barb
Recomandat