Poezie
să-i crească nasul mincinosului
1 min lectură·
Mediu
nu mai simt de mult lipsa oamenilor
în locul lor sunt pereţii cu poze
uite acolo eram chiar veseli
ca orbii care sunt fericiţi în întunericul lor
şi-ar fi răvăşiţi să vadă cumva realitatea
mai neagră decât ar fi putut-o închipui
s-ar speria de propriile chipuri în oglindă
şi-ar descoperi prima oară gelozia
în locul lor e porţia de tristeţe din orice ating
starea de sfâşiere a unui suflet inert
de păianjen prins în ţesătura lui cea mai fină şi prin care
nu aş mai putea privi cerul împărţit în soare şi nori
care să marcheze dimineaţa cu miros de femeie părăsită
în locul lor e un gol pe care îl umplu cu
ghemotoace scrise cu tot ce am aşteptat să mi se întâmple
lucruri aruncate la coşul fiecărei zile nimerite ca la un campionat
învingătoare mereu singurătatea
nu mai simt de mult lipsa aerului nu mă mai sufocă
dezamăgirile vieţii le-am aruncat ca pe cheile de
la poarta iadului iluziile grăbite să prindă oamenii din urmă
se uită insistent spre fereastra mea cu perdele trase
de gânduri
lipsa ta este sfârşitul care mi se pune pe suflet
aşa cum unui copil pata pe o păpuşă din lemn
caraghioasă
081.209
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 199
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “să-i crească nasul mincinosului .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14183040/sa-i-creasca-nasul-mincinosuluiComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SVtextul ăsta:
privind la poza de grup
zăbovești tot mai mult pe câte un chip
peste care lumina şi-a lăsat amprenta
încerci să înțelegi dacă
ceea ce se strecoară printre nervurile îngălbenite
este un contur trasat
sau golul rămas în urma timpului
care tocmai a mai înghiţit pe careva
fără vreo noimă
a luat dintre ei de pe margine
ori de pe rândul din spate
iar cei rămaşi şterg praful
căutând vreo urmă de asemănare
cu cel din oglindă
sunt tot mai mulţi cei pe al căror zâmbet
s-a incizat un implant decolorat
chiar şi în cadrele alb negru
iar pe sticlă doar bulina aia galbenă
mai zâmbește molipsitor
așa că ai o soluție de compromis
întorci poza și pe spate adaugi pe listă
încă un nume
***
parcă s-ar ține de mână cu al tău
îmi place cum ai introdus acea detașare prin fondul tristeții
privind la poza de grup
zăbovești tot mai mult pe câte un chip
peste care lumina şi-a lăsat amprenta
încerci să înțelegi dacă
ceea ce se strecoară printre nervurile îngălbenite
este un contur trasat
sau golul rămas în urma timpului
care tocmai a mai înghiţit pe careva
fără vreo noimă
a luat dintre ei de pe margine
ori de pe rândul din spate
iar cei rămaşi şterg praful
căutând vreo urmă de asemănare
cu cel din oglindă
sunt tot mai mulţi cei pe al căror zâmbet
s-a incizat un implant decolorat
chiar şi în cadrele alb negru
iar pe sticlă doar bulina aia galbenă
mai zâmbește molipsitor
așa că ai o soluție de compromis
întorci poza și pe spate adaugi pe listă
încă un nume
***
parcă s-ar ține de mână cu al tău
îmi place cum ai introdus acea detașare prin fondul tristeții
0
OAvă mulțumesc.
George, cu siguranță ai citit textul pe net, el făcând parte din volumul "Totul e să mergi până la capăt", ed. Paralela 45, 2016, și însoțește prezentarea cărții făcută de editură. Mereu am ținut cont de observațiile tale pe textele mele postate aici și îți mulțumesc, cu recunoștință, de altfel, am și un text în care fac aluzie și la aceste observații pe care le-am primit, dar care, zic eu, au dat randament: https://www.poezie.ro/index.php/prose/14050286/O_mare_de_maci.
Mulțumesc și pentru că mi-ai lecturat grupajul poetic.
Tego, mulțumesc pentru paralelă. Din moment ce locuim același Univers, cred că cu toții avem multe în comun și puține care ne diferențiază.
O săptămână cu inspirație vă doresc, domnilor!
George, cu siguranță ai citit textul pe net, el făcând parte din volumul "Totul e să mergi până la capăt", ed. Paralela 45, 2016, și însoțește prezentarea cărții făcută de editură. Mereu am ținut cont de observațiile tale pe textele mele postate aici și îți mulțumesc, cu recunoștință, de altfel, am și un text în care fac aluzie și la aceste observații pe care le-am primit, dar care, zic eu, au dat randament: https://www.poezie.ro/index.php/prose/14050286/O_mare_de_maci.
Mulțumesc și pentru că mi-ai lecturat grupajul poetic.
Tego, mulțumesc pentru paralelă. Din moment ce locuim același Univers, cred că cu toții avem multe în comun și puține care ne diferențiază.
O săptămână cu inspirație vă doresc, domnilor!
0
GPNu m-am gândit să verific în cartea din bibliotecă, doar am scris despre ea.
0
GPNu, despre acea carte nu am scris. Despre alta. Țin minte și proza aceea. Și mămăliga aia de soare prin care consideram că am reinventat roata. Și multe altele. De pildă, ceaiul cu rom care a rămas doar o fantezie poetică de-a ta.
E un comentariu offtopic, desigur. (!)
E un comentariu offtopic, desigur. (!)
0
LAeu n-am putut citi textul pentru ca m-am opri la acel de mult, care corect este demult, adica impreunat. se scrie despartit cand spui de mult timp.
0
GPPăi înțelesul este "de mult timp", nu "odinioară".
0
LAmy bad
0
P.s. Felicitări pentru grupajul poetic din "România literară"!