dosar

cine va mai simți gustul?
o critică adusă contemporanului, evident o lume artificială, de plastic
mi-a adus în minte povestea gustului uitat

poate și astfel de poeme vor ajuta la întârzierea procesului,
poate chiar mai mult, cine știe...

sumtem* generația de polietilenă

Una din poeziile în care impactul titlului, deşi pregătit pas cu pas, rămâne intact la final.
Una din poeziile în care din « generaţia de polietilină » nu rămâne decât o trăire intens/intact umană.
Şi impresia că aceste două versuri « cuvintele au gust de plastic înghițit/fără voie de regnuri înfometate », centrază întreg poemul (şi nu numai prin locul pe care îl ocupă în poezie).

Una din poeziile în care impactul titlului, deşi pregătit pas cu pas, rămâne intact la final.
Una din poeziile în care din « generaţia de polietilină » nu rămâne decât o trăire intens umană.
Şi impresia că aceste două versuri « cuvintele au gust de plastic înghițit/fără voie de regnuri înfometate », centrază întreg poemul (şi nu numai prin locul pe care îl ocupă în poezie).

Tego, multe mulțumiri pentru lectură și feedback.
Vă urez sărbători pascale în lumină și armonie, cu multă inspirație!