Poezie
despre poeți și alte întâmplări
1 min lectură·
Mediu
sunt ca să completez o nefericire
privesc de la etaj cum se zbate viața
în ritmul schimbării unei roți
calibrarea e uzuală
fâșâi câteva sentimente în ritm de rock
nu știu de ce mă gândesc la noica
la spectacolul brazilor și la lumânările aprinse filosofic
pe urmă poza cu cioran devine subiect hilar
urări ca și când descompunerea ar sărbători o țară numită limbă română
de goga mi-e dor prin casa în dărâmare a simbolurilor
ce mă mai mir
la noi doar vestigiile mai au valoare sentimentală
dacă nu ești ruină nu ai importanță
cine să se mai ocupe de dragoste
un sentiment vetust
dacă nu bagi ceva adrenalină ești pierdut
în rest se lansează tot felul de versuri
cu entuziasmul în plină briză
poeții transpiră abundent
091.102
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 127
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “despre poeți și alte întâmplări.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14172703/despre-poeti-si-alte-intamplariComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OAasemenea comentarii. sunt spirituale și au acea coloristică umană. zău, aștept și un critic. îmi plac și sforțările dinamice.
mulțumesc, Tego.
fragmentul de gânduri se bazează numai pe realitate.
mulțumesc, Tego.
fragmentul de gânduri se bazează numai pe realitate.
0
SVde critic, dar pentru acest text nu cred că poți aștepta o critică în afevăratul sens pentru că este o prezentare a unei percepții pe care autorul o expune, mai mult sau mai puțin reușit (asta depinde de gusturi)
ce ar fi de spus?
chiar sunt curios să observ ce are de spus, pe larg, un priceput în ale criticii textelor literare.
PS: dacă nu-i critică, bună-i și autocritica.
spor!
ce ar fi de spus?
chiar sunt curios să observ ce are de spus, pe larg, un priceput în ale criticii textelor literare.
PS: dacă nu-i critică, bună-i și autocritica.
spor!
0
OAa te subestima, doar pentru că zice x și y nu știu ce protuberanță literară, zău, nu mi se pare a întruni respectul de sine.
rogu-te-aș, nu te mai pune în inferioritate. unii asta așteaptă!
rogu-te-aș, nu te mai pune în inferioritate. unii asta așteaptă!
0
SVnu sunt făcut să fiu inferior, dar îmi place să nu stric armonia
cine dojana o primește, acela se ridică
cine dojană știe să ofere, acela se ridică
mândria ajunge, mai mereu, pe jos
cine dojana o primește, acela se ridică
cine dojană știe să ofere, acela se ridică
mândria ajunge, mai mereu, pe jos
0
SVde Stanica Ilie Viorel [TEGO ]
2007-03-23 | |
dacă am să plec la drum pe două picioare
nu în mâini nu rostogolindu-mă nu zburând
voi ajunge undeva
acolo unde au spus unii că e calea
alții că e rostul
și cei care mă-mping zic ca e soarta
dacă mă ții de mână
dacă mă strângi la piept
nu-mi lua zborul
***
ce ciudat! textele scrise pe atunci au adunat mii de vizualizări
și eu doar Tego
2007-03-23 | |
dacă am să plec la drum pe două picioare
nu în mâini nu rostogolindu-mă nu zburând
voi ajunge undeva
acolo unde au spus unii că e calea
alții că e rostul
și cei care mă-mping zic ca e soarta
dacă mă ții de mână
dacă mă strângi la piept
nu-mi lua zborul
***
ce ciudat! textele scrise pe atunci au adunat mii de vizualizări
și eu doar Tego
0
SV= o poezie
Ottilia Ardeleanu
[25.Oct.13 13:41]
în sine partea aceasta:
"atât de multă întâmplare
până spre celulele ce ne agață viața
fără vorbe
fără destine întâmplătoare căutând
liniștele pierdute luminile uitate" (atenție la "liniștele"!).
și mi-a mai plăcut "avem carne pe noi întâmplător".
în rest, cred totuși că se repetă prea mult adverbul "întâmplător".
***
se pare că ne știm de ceva vreme:)))
mai sus este un comm al tău din 2013 pe un text scris de mine
Ottilia Ardeleanu
[25.Oct.13 13:41]
în sine partea aceasta:
"atât de multă întâmplare
până spre celulele ce ne agață viața
fără vorbe
fără destine întâmplătoare căutând
liniștele pierdute luminile uitate" (atenție la "liniștele"!).
și mi-a mai plăcut "avem carne pe noi întâmplător".
în rest, cred totuși că se repetă prea mult adverbul "întâmplător".
***
se pare că ne știm de ceva vreme:)))
mai sus este un comm al tău din 2013 pe un text scris de mine
0
MCpilonii de susținere a vieții, dacă s-a schimbat vibrația pământului, compoziția electro-chimică a celulelor noastre, aerul, apele, cum să nu ne schimbăm noi! Am fi condamnați la extincție.Dar în perioada de tranziție e normal să fim bulversați, mai ales cei ce ne-am născut cu o anumită hartă genetică care acum nu mai corespunde acestor timpuri. Schimbarea de ere pe toate palierele existenței nu are cum să nu producă seisme individuale. Unii avem puterea de-a ne adapta, alții gâfâie din greu să țină pasul... Da cumva, pe sau sub scut, fiecare ajungem la finiș! :)
0
OAam a vă mulțumi din inimă.
(Tego, cu siguranță timpul a șters din memorie acele comentarii. Totdeauna vor fi altele care le vor lua locul!)
(Tego, cu siguranță timpul a șters din memorie acele comentarii. Totdeauna vor fi altele care le vor lua locul!)
0
am pus și eu o pânză și m-am apucat să pictez (să mâzgălesc)
amestecam culorile, frământam pânza aia, dezlegam idei peste idei
n-a rezultat nimic!
tot actul de așa zisă creație a durat vreo juma’ de ceas (dacă nu ai antrenament, obosești repede)
dar mi-a luat vreo două ore să curăț mizeria din cameră! podeaua, masa, ușa, ici colo pereții, toate erau vopsite.
***
când stăteam în spatele lui Noica, citindu-i peste umăr, era mai ușor. I-am pus cartea pe raft și m-am așezat și eu la masă, să scriu, acu’ m-am obișnuit așa:)