în libertatea ta îmi văd rostul

dincolo de absurditatea luptelor interioare (aș renunța la asta… e o introducere care prea justifică ceea ce urmează)

și la “divă” aș renunța (pune în confuzie… poate adaugi cev de genul “privești precum o divă”)

în altceva, nu în “lanul de secară”

în loc de bărbat… “el” , pentru personificare

“cât mă aflu” (atâta vreme- de eliminat. evident! pleonasm)

“sub lacăt” (nu încui)
fără “un pic” (poate mai mult, poate mai puțin)

azi sunt RĂU, nu mă luați în seamă…
trebuie să mor (un pic)
dar notați

ești tu însuți și părerile sunt pertinente, dar din tot ce ai găsit, cusurgiu, ce să zic? :), doar -atâta vreme- pot elimina, restul îmi pare că ți-a cam scăpat, spre exemplu, lanul de secară este fiindcă despre el e vorba în context, metaforă, nu este furtișag, dacă la asta te-ai gândit :)
mulțumesc, Tego, te mai aștept cu idei, observații...
numai bine!

are Eugen Ionescu o cărțulie despre subiect, singurătatea mică și singurătatea mare (nu știu dacă de-acolo ai pornit discursul poetic) dar știu că după ce-am citit-o câteva luni bune mi-am tot dărâmat templele principiilor de viață, am dărâmat totul și mi-am reconsiderat poziția față de subiect! De-atunci mi-am dat seama că nu sunt niciodată cu adevărat singură, indiferent de am sau nu un bărbat alături... Singurătatea mică, da, temporar te poate stăpâni, de îi dai voie, sau poți arunca cheile așa cum ai propus! :) Mi-a plăcut felul în care ai abordat subiectul (și binecuvântare și blestem) prin acest crochiu metaforic atât de delicat!
Mulțumesc!

Eu mă repet:
Ce este așa de greu pentru dumneavoastră să scrieți o compunere cu semne de punctuație și alte cele necesare acestei grele dar frumoasă: Limbă Română...

ce bine că ești și că spui, nu am cuvinte de mulțumire și drag!
Emilian, eu nu folosesc punctuația, după cum sper să observi de ceva timp, las cititorul să interpreteze, să mă descopere sau să se descopere!

Cu mulțumire vouă și tuturor celor care mă citesc fiindcă se dovedește că sunt mulți!

Nu este vorba de ce înțeleg eu! Noi suntem așa cum suntem... Dar ne citesc mai ales românii...
Cu prețuire pentru compunerile tale!