Poezie
22
1 min lectură·
Mediu
la poarta stelară metalic un an
zăngănește a teleportare
ecranele înțepenesc pe cifra 22
trecutul e bulversat
se agită că nu mai poate ieși
deși vaccinat cu toate cuvintele de bine
esența booster îi circulă prin inima de tablă
pe care s-a jucat șah până când
a obosit calul iar
printre biți a ruginit regina
cu trena ruptă bucăți niște asteroizi care
vor lovi cu putere coasta dragonului
pentru care flăcările sunt de mult un apus
pe care pictorul eliberând ușor șuruburile
a reușit să-l pună pe pânza mării
cum ai face o viață normală
dintr-un câmp însămânțat cu pilitură de fier
se anunță curând ultimul zbor
apoi poarta se va deschide larg și
toate zilele se vor transforma în foi albe de nins oameni
liberi
să respire un altfel de an fără zale fără greutăți
câteva stele pregătite de mult să primească oameni
vor anunța că toate locurile sunt ocupate
dincolo de poartă Anul Nou va fi omul pe care-l iubesc
mă va lua de mână și
vom face ocolul pământului într-o secundă milenară
în care vom arde tot ce ne-a ținut în loc
vom umple prăpăstiile cu singura iubire luminoasă
021537
0
RR