Poezie
fără tine
1 min lectură·
Mediu
fără tine iarna nu e iarnă
nici gândurile nu-mi ning
e un tablou neterminat
copacii goi se alintă de vânt
nici el nu mai are putere
îmbătrânit peisajul mă ține la geam
nici eu nu am puține ierni
cândva făceam din albul țipător de curat
munți și oameni care
nu se certau niciodată
deși stăteau câteva luni în stradă
fără adăpost și fără hrană
zilele alunecau pe derdelușuri
cu chiote de veselie
acum se-aude ciudat cuvântul
se-mpiedică la pronunție
și se sparge în timpane ca o notă falsă
fără tine nici poezia nu mai e albă
litere pătează hârtia cu înțelesuri ițite
după ce se adună fiindcă
au să spună ceva important
nici nopțile nu mai sunt albe
sting lumina și plec din mine
undeva spre nicăieri
unde mi se pare că fulguiește ușor
a iubire
021.884
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 26
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “fără tine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14160020/fara-tineComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓Când se “stinge lumina” înăuntrul nostru, “plecăm undeva spre nicăierul” deschizând non-spații vacuităților, neantului şi siderărilor, iar când se aprinde lumina în ființă, cutreierăm pretutindenul ce încearcă să asimileze necuprinsul, nelimitatul, nemărginitul şi universul.
0
OAmulțumesc foarte mult!
0