Poezie
eu și eu
1 min lectură·
Mediu
jumătate de viață dusă
în oglindă cu jumătatea rămasă
să fi ajuns pe culmile acesteia așa de timpuriu
așezarea din urmă parcă nu-i a mea
copilul neastâmpărat cu zulufi negri pare a nu fi eu
nici ulițele drepte cu fântâni la răscruci nu seamănă a fi fost umblate de mine
pădurea de salcâmi culeasă de flori pare un tablou șters
ecourile nu mi se întorc
privesc panta și mă mir de cât drum am suit fără să mă plâng de greutăți
multă vreme singură
neabătuta mea cale înscrisă în Biblie
să însemne culmile o liniște totală pierderea unui timp îmbogățit cu amintiri
această imensă depărtare să fi fost rostul vieții mele
îmi odihnesc trupul învelit doar cu albastrul cerului
îmi cert visele așezate pe pleoape în genunchi ele nu cunosc decât calea dreptății
visez alb visez roșu visez albastru visez anormal de intens
teleportată în jumătatea de apoi refac suișul răsturnat în aceeași oglindă
ce ușor mă duc la vale și mă împuținez
eu cea care am stăvilit mârșăvia de a fi trăit intensitatea luminoasă a stelei căzătoare
într-o vatră părăsită mocnește încă savanta cenușă a morții
înghit fumul și mă înec
042.531
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 192
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “eu și eu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14147178/eu-si-euComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Când „rostul vieții” se îndepărtează de ființă, apar confuzia, haosul și răvășirea ce descentrează omul, iar visarea diurnă „anormal de intensă” „înghite” realitatea traumatizantă.
0
îndepărtarea asta se face involuntar. real este că mereu trebuie pus în balanță ceea ce trăiești cu ceea ce nu. mulțumesc și aici, Răzvan.
0
Imaginea care mi-a placut cel mai mult din acest poem este
"într-o vatră părăsită mocnește încă savanta cenușă a morții
înghit fumul și mă înec"
Altfel spus, asa cum afirma antecomentatorul meu, indepartarea de esenta si origini indeparteaza omul de scopul sau primordial.
"într-o vatră părăsită mocnește încă savanta cenușă a morții
înghit fumul și mă înec"
Altfel spus, asa cum afirma antecomentatorul meu, indepartarea de esenta si origini indeparteaza omul de scopul sau primordial.
0
pentru o intervenție la obiect!
0
