Poezie
violonistul diavolului
147 pct, loc 29, IARNA
1 min lectură·
Mediu
prin oraș e pustiu de ziua îndrăgostiților
singur soarele străbate promenada
ca unul care-și rememorează iubirile
pe dig aplecat de parcă ar vrea să se arunce în valuri
ațintește spre țărm unde
pălării de stuf leagănă umerii clădirilor părăsite
cobor în goană trepte de piatră
vântul în spirale se zbate în evantaie din pene de pescăruș
ca un arcuș se năpustește pe-o vioară un capriciu
vijelios cu armonii viclene pe faleza lumii
peste toate astea ochii noștri
se întâlnesc pe portativ aleargă deodată cu
vântul printre octave își face loc să te-asculte
ca un spectator nimerit din greșeală
stânjenit că nu s-a pregătit pe măsură
mă privești și vioara ți se supune
se alintă și ea uneori cine să-i înțeleagă pornirile
nebunești se-aud țipete dinspre mare abătându-se către stânci
ca dragostea
când crezi că te va lua cu asalt se potolește
nici nu gândești când se arată luna în spate cu un diavol
sperie singurătatea rupe o coardă
la repezeală cântecul sălbatic se sfârșește
între stabilopozi
orașul este doar o sală goală
075.717
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 172
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “violonistul diavolului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14089934/violonistul-diavoluluiComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AUDistincție acordată
Am citit acest poem ca pe disertație, impresionistă, a prezentării cadrului rezervat întâlnirii muzicii cu poezia și fantasmele nopții; acea simbioză între vioară și violonist care culminează cu țipătul care rupe o coardă; și m-au cucerit: pălăriile de stuf, vântul printre octave, fuga pe /faleza lumii/, inversarea planurilor prin legănare clădirilor, /luna în spate cu un diavol/; metaforă pe ansamblul poemului. Am apreciat în concurs acest poem, îl apreciez din nou!
0
OAbucuroasă de prezența dumneavoastră.
Elena, marea vine în textele mele nechemată. mă trezesc cu ea, stăm o vreme împreună, apoi fiecare își vede de rostul ei :). mulțumesc.
Ana, îți mulțumesc pentru empatie, mă bucură nespus cuvintele tale, onorată de aprecieri.
respect cititorului!
Elena, marea vine în textele mele nechemată. mă trezesc cu ea, stăm o vreme împreună, apoi fiecare își vede de rostul ei :). mulțumesc.
Ana, îți mulțumesc pentru empatie, mă bucură nespus cuvintele tale, onorată de aprecieri.
respect cititorului!
0
ȘPte invidiez...
Marea a fost pt mine un gest introspect de infinitate...
Tu trăiești cu marea sub pernă...
Superbie!
Marea a fost pt mine un gest introspect de infinitate...
Tu trăiești cu marea sub pernă...
Superbie!
0
VTDistincție acordată
anologia cu partitura muzicala ii da un farmec aparte poemului, pe langa asta, o nota melancolica face ca receptivitatea sa fie chiar acuta, un poem bun si transmisiv cap-coada.
0
OAfoarte onorată de prezența în această pagină.
Ștefan, mulțumesc.
Tudor, mă bucură mult popasul și semnul tău, în special faptul că ai rezonat.
Laurențiu, cred că în mintea fiecăruia există un mic proiect care trebuie dezvoltat în așa fel încât să poată să fie pe înțeles. poate din acest motiv tendința de care spui. în orice caz, cred că am ajustat destul textul acesta pentru a își permite să se numească poezie. îți mulțumesc mult și te aștept cu păreri în continuare.
Ștefan, mulțumesc.
Tudor, mă bucură mult popasul și semnul tău, în special faptul că ai rezonat.
Laurențiu, cred că în mintea fiecăruia există un mic proiect care trebuie dezvoltat în așa fel încât să poată să fie pe înțeles. poate din acest motiv tendința de care spui. în orice caz, cred că am ajustat destul textul acesta pentru a își permite să se numească poezie. îți mulțumesc mult și te aștept cu păreri în continuare.
0
imi place marea din textele tale; iar titlul textului m-a dus imediat cu gandul la filmul lui Bernard Rose al carui protagonist este David Garett, dar atmosfera regasita este alta.