Poezie
când i se făcea dor bunicii
1 min lectură·
Mediu
odată o vedeai că lasă totul
își pune hainele ăle bune
își bagă niște crăițari în sân
lasă vorbe așezate celorlalți
mă duc s-o văd pe fata aia
că mi-e dor
pe linia mare la stație
câțiva săteni o priveau cu respect
nu conta că plouă că ninge că vine paștele
mă privea în ochi de parcă pe acolo mergea drumul ei
de ape tulburi
se pogora fericirea
apoi cine știe cât pătimea până la
o nouă îmbrățișare
mai sigură sunt că nimeni nu avea motive
ca ale ei
de încondeiat povestea
lăsată de dumnezeu
la vatră
fierbeau peste două mii și mai bine de semne
(11 aprilie 2015)
054.219
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “când i se făcea dor bunicii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14069348/cand-i-se-facea-dor-buniciiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CRDistincție acordată
Mi-e tare dor de bunica mea si acest poem mi-a amintit de dragostea ei pentru mine. Las o lumina pentru aceasta dragoste sincera a bunicii din acest poem si nu numai; si pentru toate bunicile care au daruit totul neconditionat.
Cu prietenie, bia
Cu prietenie, bia
0
TDDistincție acordată
în amintirea acelora care au fost și poate încă mai sunt aleii ale sufletului.
"mă privea în ochi de parcă pe acolo mergea drumul ei
de ape tulburi(...)
mai sigură sunt că nimeni nu avea motive
ca ale ei"
mi-e dor de bunica, mi-e dor de de copilărie, mi-e dor de toți ceia care au fost și încă mai sunt, mi-e dor de mine
luminez în această zi a luminii
"mă privea în ochi de parcă pe acolo mergea drumul ei
de ape tulburi(...)
mai sigură sunt că nimeni nu avea motive
ca ale ei"
mi-e dor de bunica, mi-e dor de de copilărie, mi-e dor de toți ceia care au fost și încă mai sunt, mi-e dor de mine
luminez în această zi a luminii
0
MGiata cat rost are si poezia... sa trezeasca "viul" din tine, acela care, poate, a amortit de la atatea treburi zilnice...
eu i-am cunoscut pe bunicii mei doar din amintirile mamei, si azi le simt sinceritatea si asteptarea sa-si vada si sa-si creasca nepotii...
"mai sigură sunt că nimeni nu avea motive
ca ale ei
de încondeiat povestea
lăsată de dumnezeu
la vatră"
e cald si bine in poezia ta!
cu sinceritate,
maria
eu i-am cunoscut pe bunicii mei doar din amintirile mamei, si azi le simt sinceritatea si asteptarea sa-si vada si sa-si creasca nepotii...
"mai sigură sunt că nimeni nu avea motive
ca ale ei
de încondeiat povestea
lăsată de dumnezeu
la vatră"
e cald si bine in poezia ta!
cu sinceritate,
maria
0
OACristina, Maria, onorată!
0
de ape tulburi"
iată sâmburele textului de față, un sâmbure roditor în adâncul nostru al tuturor acelora care am avut sau avem bunici.
sensibilitatea stărilor ne îndeamnă a privi în noi și în ceia care au fost, sau poate mai sunt.
cu sinceritate,