din burta mării ieșit

punctări atente cum ne-ai obișnuit, dar și o etalare perfectă a stărilor.


aprecieri!

mulțumesc pentru acest "raport". mă bucur că am putut să transmit. onorată de prezență și cuvintele generoase.

Ottilia,

am citit de nu știu câte ori textul ăsta, în speranța că voi gasi ceva care să aibă legătură cu poezia. plecând de la titlu, care este prost ales, și continuând cu restul, nu găsesc nimic. eu știu că o poezie trebue sa transmită ceva, să aibă un mesaj, dar din pacate textul ăsta nu transmite nimic, nu mai vorbesc de mesaj, nu mai vorbesc de metafore, spre ex;
' eșarfe de fum
înnoadă gâtul norilor '

un text, care după părerea mea, ar sta frumușel în atelier, acolo, de altfel, unde îi e locul. spun asta, pentru că ai un nivel de cel puțin 120, ai posibilitatea să acorzi steluțe, în timp ce textele tale, ultimile, sunt de atelier

cam nefiresc, asta ca să nu folosesc exact cuvântul care i se cuvine. nimic legat de text, doar așa, etalate niște așa-zise păreri care, în mare parte, vor să atingă alte unghiuri.
mă abțin să răspund pe măsura intenției autorului Anghel Geicu pe care, este adevărat, nu l-am mai comentat de ceva timp.

iată că lectorului dinainte i-a transmis ceva-ceva!

Faptul că nu am reușit să empatizez cu acest poem nu mă poate pune în postura să afirm că e un text de trecut cu vederea, ci din contră. Părerea mea este că textul este de o năstrușnicie debordantă prin care se face plăcut, la o a doua citire pare chiar lipicios. La prima și ultima strofă am simțit vag dorința de a transmite cât mai mult o încadrare în peisaj, în ramă, desigur, cu ghilimele de rigoare.

Otilia, si in opinia mea, poezia e slabuta rau, incepand cu titlul, in care inversiunea e o idee complet nefericita
cateva alte exemple - "mi-e dor să cobori puntea mea pregătită de debarcare" [puntea, sau pe puntea? si cine debarca, poeta, puntea?] si acel "persuasiv" din final, care-i din cu totul alt registru lexical si sta acolo ca laleaua-n branza
taierea versurilor aici:
"salin îți aduci încărcătura
din vreun port
european soarele se simte"
unde cautand cu orice pret insolitul, dai a-ntelege ca soarele se simte european

cam asta

Gabriel: Nu poți fi întotdeauna atât de aproape de trăirile celui care încearcă o redare cât mai normală, veridică și literară a lor, dar ceea ce ai comentat tu aici demonstrează pricepere și eleganță în a exprima o părere despre o lectură dată.

Radu: Totul e simplu când vrei să înțelegi, chiar și lucruri dificile, dar dintr-odată complicat când nu vrei să înțelegi, chiar și lucrurile extrem de simple.
Tot ce ai adus în dicuție trebuie dus în prelungirea sensului ca atare. Dincolo de accepții.

Mulțumesc pentru prezență și pentru opinii. Pentru mine contează!

Mie mi se pare un text foarte bun. Titlu e normal, marea e mama omului de apă. Îmi place ambiguitatea, ambivalența, lasă o mare libertate în interpretare dar în final mi-a rămas pe retină un frumos tablou salin. Poate un pic de sonor aici era bine venit, deși când spui mare deja o auzi...

Simion, iată descifrarea.
și eu iubesc libertatea dinspre și înspre creație.
te-ai(în)cadrat bine. :)
eu ascult marea de foarte aproape.

mulțumesc pentru cum ai simțit.