triste de septembrie

o poezie frumoasă, plină de tristețe autumnală. Cred că la melancolia anotimpului se adaugă una mai veche, social-conjuncturală, altoită și ea, la rândul ei, pe binecunoscuta resemnare mioritică. Mi-au plăcut, în mod deosebit, imaginile ,,aripi de cenușă'', ,,acvilă fără cuib'' și finalul, din care aș scoate totuși pe ,,se'', din penultimul vers.

Petru

una pe cealaltă... acel "se" induce apropiere, reciprocitate... în plus, aceste versuri scurte:
"inimile noastre se
apun" se pot citi și într-o altă cheie, relativ la context.

onorată de trecerea și de cuvintele tale, Petru.

Ottilia Ardeleanu

cuvintele acestea începătoare de anotimp galben, anotimp pe care eu l-am văzut mai ales la finalul textului, acolo unde bate inima.

mă bucură că ai simțit acea bătaie de inimă de septembrie. îți mulțumesc pentru cuvinte.

Ottilia

otilia, am citit candva la tine un text care mi-a placut. unul care era aranjat mai degraba a proza si unde aveai cateva imagini placute, desi nu le-am retinut. insa tot scrii si tot scrii si nu spui mai nimic. poezia e facuta sa transmiti ceva. nu vreau sa incerc sa ma scuz sa spun ca sunt previzibil sa spun ca altii teapreciaza bla bla spun doar ca pentru mine felul asta de scriere este frugal, este lipsit de viitor dar chiar si de prezent, pentru ca aici in prezent vrem sa fim apreciati nu pentru ca ne bate cineva pe umar, nu pentru ca u nii ne fac favofruri sau ne dau de baut ci pentru ca, pentru ceea ce suntem, indiferent daca am facut dragoste cu mama lor, ei cred in noi pentru ceea ce suntem. si la asta se reducepoezia. sa fim ceea ce suntem cu adevarat nu doar o ruga, un sex oral inspiratiei. ca sa intelegi, iau putin textul de deasupra: e o fortare un supraomenesc in el, neatutentic, falsificat. adica tocmai asa sta in contradictie cu poezia care e adevar. cu sa simti neadevaruri? sau daca simti fals mai faci poezie sau crima? parerea mea e sa te aduni, sa nu mai scrii toate porcariile care-ti trec prin cap si sa scrii doaar atunci cand te doare.

Leo, este unul indecent la care nici nu ar fi trebuit să răspund. îți spun doar că probabil te consideri un zeu de știi ce se petrece în mintea și sufletul unui om, de spui tu despre neadevăruri, falsități și alte lucruri. dimpotrivă, cele scrise aici te-au atins tare de tot de ai intrat să lași alea două vorbe bune, că restul...
dacă în felul acesta ai vrut să mă atragi spre a te lectura, îți spui să stai liniștit, că o fac în continuare. asta nu înseamnă că trebuie să te declari atoateștiutor.

mulțumesc, totuși, pentru străduința și, mai ale, bunul-simț cu care ai ajuns și pe aici,

Ottilia Ardeleanu (să știi că nici măcar numele nu e fals!)