modele de lut pentru oameni care trec

versul de dupa barbari e inutil, pentru ca nu expliciteaya barbaria, esenta ei, ci are o ambiguitate si o generalitate care il face sa fie inlocuibil cu orice alt vers. iar asta inseamna ca e inutil, in context, dupa un cuvant tare si explicit precum barbari.

apoi comparatia cu viata sub pisalog vine sa intelectualizeze o strofa simpla, mizand pe copilarie, strofa care daca s ar termina cu acel praf ar fi mai directa, mai sincera si mai sugestiva (caci mijloacele de constructie ar fi mai apropiate de miza ideatica, acea copilarie asumata, dorita din tot sufletul, la care se jinduieste)

si ar mai fi, pe ici pe colo, unele lucruri.

dar astea mi au parut mai importante de transmis pe moment, ca parere, fireste.

jindul după copilărie, dar și felul ei, Mădă.

am să renunț la versul acela și am să mai fac ceva modificări. mulțumesc pentru părerea ta.

finalul, pseudofilosofic, inchide poemul, mu-l deschide. io as renunta la ultimele doua versuri.

reflecta. mulțumesc pentru popasul în această pagină.

revenind, ottilia. am ales sa las cate un semn la textele in care incerci o atmosfera olteneasca inclusiv pentru motivul ca traind in oltenia, am contact direct cu ea (atat urban, cat si rural, chiar daca rural mai rar).

felul in care incerci oralitatea si firescul nu e coordonat bine cu insertiile am ales sa spun intelectualizante, in speranta ca se se intelege ce vreau sa spun cu asta (in anumite ocazii incercand sa si arat ce inteleg prin).

ca incercare, asadar, e valid ceea ce faci. ca realizare insa, pasajele pe care le am evidentiat in cazul unor asemenea texte au ca rezultat stirbiri.

ocarmuire, de pilda. incarcatura arhaica a acestui cuvant introduce o incremenire care se opune alertului pe care l presupun oltenismele. asa ca, pentru a reda ideea de final, ca mijloace, ar merge ales altceva.

plus ca invataturile nu e musai sa le spui sub forma de invataturi, mai ales la final de text. provocarea ar fi ele sa fie vizibile de a lungul textului, din insasi gestionarea oralitatii si a perfectului simplu astfel incat din ele sa rezulte un soi de intelepciune subtila, specifica personajelor rurale pe care incerci sa le introduci in peisajele textelor.

or, formularile nefericite pentru care optezi pentru a introduce aceasta intelepciune in discurs sunt nefericite tocmai pentru ca vin alt limbaj, vin ca niste juxtapuneri, ceea ce evidentiaza diverse neasimilari (nu pe fond ideatic, ci la nivel de transpunere in scris).

am uitat sa precizez ca mi cer scuze ca am ales sa ma refer la mai multe texte si in special la cele cu perfect simplu (desi acesta nu l foloseste) in subsolul acestui text.

am facut o ca o continuare a unui zic eu dialog inceput mai demult si de aceea am considerat ca nu ar deranja referirile la ceva din afara acestui text. pentru ca, pe de alta parte, si acesta se apropie de lumea aceea rurala atat de des incercata in textele cu perfect simplu.

"felul in care incerci oralitatea si firescul nu e coordonat bine cu insertiile am ales sa spun intelectualizante, in speranta ca se se intelege ce vreau sa spun cu asta (in anumite ocazii incercand sa si arat ce inteleg prin)." - ba da, atmosfera nu este prezentată din interior, ci din exterior, Mădă, dar dă impresia unei apartenențe la...

"ocarmuire, de pilda. incarcatura arhaica a acestui cuvant introduce o incremenire care se opune alertului pe care l presupun oltenismele. asa ca, pentru a reda ideea de final, ca mijloace, ar merge ales altceva. " - ocârmuire este bine ales în context, alături de "personajul" principal, nu se va lua în raport cu "viteza" de spunere/ reacție a olteanului.

"plus ca invataturile nu e musai sa le spui sub forma de invataturi, mai ales la final de text. provocarea ar fi ele sa fie vizibile de a lungul textului, din insasi gestionarea oralitatii si a perfectului simplu astfel incat din ele sa rezulte un soi de intelepciune subtila, specifica personajelor rurale pe care incerci sa le introduci in peisajele textelor. " - înțelepciune subtilă se pretează la texte dintr-o altă lume, nu cea a satului care vrea să fie francă, modestă și aparent nepricepută.

ești binevenită în această pagină, noi nu ne vom duela niciodată, cel mult vom avea convingeri diferite, dar asta este absolut uman, normal și chiar benefic.

dar nu i duel, ottilia. am ales sa expun mai pe larg tocmai pentru a nu ma face inteleasa gresit.

asa cum aleg sa argumentez, cand aleg sa o fac, pentru a avea un dialog constructiv cu cineva despre care cred ca poate dialoga. nu din alte motive.

caci mai simplu ar fi sa torn calificative pe care sa nu le sustin.

asta admir la tine, Mădă, franchețea, implicarea, argumentarea.
și am reliefat prin faptul că nu e duel, cum ar putea să se înțeleagă, ci un mod de clarificare a ceea ce simte lectorul vis-a-vis de ceea ce vrea să imprime autorul și ceea ce consimte autorul că poate lăsa să fie în acord cu opiniile lectorului. iar eu întotdeauna am ținut la relația autor-cititor, cred că am demonstrat-o cu brio de-a lungul timpului, fiindcă mai am un pic și îmbătrânesc și eu pe aici, nu-i așa?!

cred că m-am făcut înțeleasă.